|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
Scriitoarea, prezentă la Târgul de Carte de la Frankfurt, speră ca romanele ei să ajungă pe piaţa de carte din Germania şi anunţă că „Lizoanca la 11 ani” va fi ecranizată.Doina Ruşti e unul dintre cei cinci scriitori români pe care România a încercat să-i „exporte” la cel mai mare târg de carte din lume, cel de la Frankfurt, încheiat ieri, când 7 000 de expozanţi din peste 100 de ţări şi-au strâns cărţile de pe rafturi. Autoarea „Fantomei din moară”, roman răsplătit cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe 2009, a citit fragmente din carte la standul românesc, vineri după-amiază, iar traducătoarea Eva Wemme a lecturat un pasaj tradus în limba germană.
„Eu vreau să cred că este şi o şansă de a găsi un editor german”, spune Doina Ruşti, recunoscând, modestă, că „destinul romanului nu mai este în mâinile mele“. Polirom negociază în prezent cu mai multe edituri germane. Între timp, „Fantoma din moară“ se află însă în curs de publicare în Italia, iar „Lizoanca la 11 ani”, cea mai recentă carte a scriitoarei, va fi transpusă pe marile ecrane.
EVZ: Ce poate însemna pentru un scriitor român o lectură la Târgul de Carte de la Frankfurt?
Doina Ruşti: În primul rând, pentru mine este o mare noutate, o oportunitate de a intra în contact cu lumea. Iar chiar dacă manifestarea de aici de la standul românesc nu e una de proporţii mari, este important că se aude cuvânt românesc, că se aud rânduri din romanul tău în traducere germană, ceea ce totodată te încarcă cu energie pozitivă. Eu vreau să cred că este şi o şansă de „a găsi“ un editor german. Editorul meu a avut numeroase întâlniri cu editori germani, mi-a spus că par interesaţi de cartea mea, dar care este situaţia, care este de fapt scorul şi dacă voi putea fi „vândută” undeva nu vă pot spune.
Multi editori străini spun că proza din Romania este prea specifică „peisajului românesc“ pentru a putea fi vândută aici, chiar dacă Nobelul pentru Herta Müller dovedeşte oarecum contrariul...
Nu, eu am foarte mare încredere în cărţile mele, în ceea ce scriu. Şi eu nu cred că „Fantoma din moară“ este o carte care să nu fie înţeleasă în altă limbă. În afară de asta, ţinând cont că în Italia traducerea cărţii este aproape finalizată, eu cred că dacă mă plac italienii, de ce nu m-ar plăcea şi nemţii?
Subiectul cărţii „Lizoanca la 11 ani“ pare unul mai „universal”. Poate această carte ar trebui vândută editurilor străine.
Este posibil ca subiectul cărţii să fie unul de interes mai general. De altfel, subiectul a fost cumpărat de casa de producţie SalsaFilm. Nu vreau să dezvălui acum numele regizorului, ca să rămână o surpriză, dar este cineva important, iar filmul va fi realizat probabil anul viitor. Lucrul acesta deja mă face să am încredere în viitorul cărţii. Punctul de pornire al romanului, care este o ficţiune, l-a constituit un articol de ziar. Apoi am cules informaţii despre cazul acelei fetiţe de 11 ani acuzată că a îmbolnăvit un sat întreg cu sifilis. Eu nu am fost să văd fetiţa, iar în roman nici nu am spus povestea ei, am creat o ficţiune în jurul acestui caz. În timpul anchetei mele, am constatat ceva uluitor: în perioada 2008-2009, în ţara noastră au existat 200 de cazuri mediatizate de copii îmbolnăviţi şi apoi acuzaţi că au îmbolnăvit un sat întreg de sifilis. Copii asupra cărora, bineînţeles, s-a abuzat sexual, îmbolnăviţi în acest fel, iar mai apoi învinuiţi. Este teribil. Deci în zona aceasta am construit o poveste despre vârsta de 11 ani, vârsta ingrată la care nu te poţi apăra singur, şi despre ceea ce se întâmpla în jurul nostru la acea vârstă.
„Lizoanca la 11 ani“ a apărut în primăvara acestui an. Iar între timp se află la a doua ediţie...
„Lizoanca la 11 ani“, care a apărut la începutul anului, mi-a adus mult succes. „Fantoma din moară“ a apărut în 2008 deja, iar anul acesta a fost premiată. Apropo de „Lizoanca“, am să povestesc ceva: când am scris această carte, am dat o căutare pe internet, să văd dacă exista numele de „Lizoanca“, voiam ca el să nu existe. Şi nu l-am găsit. Iar acum, dacă e să cauţi numele, îl găseşti de 140.000 de ori. Sunt, în general, fete pe care le cheamă Eliza şi care acum se semnează Lizoanca. Interesant, nu?
Ce înseamnă ca o carte să aibă succes în România?
Tirajele sunt de obicei mici în România. O carte de ficţiune apare într-un tiraj aflat între 500 şi 1500 de exemplare, de regulă. Aceasta este realitatea. „Lizoanca“ a apărut într-un prim tiraj de 1500 de exemplare, iar cel de-al doilea este tot de 1500, ceea ce este foarte mult pentru România. Sunt convinsă că „Lizoanca“ s-a vândut aşa bine deorece a fost mediatizată, fiind legată de acest caz real. Dar eu am convingerea că, dacă o carte este bună, ea răzbeşte, deşi există cărţi de mare valoare de care nu se ştie nimic, nu se aude nimic, iar ele mor acolo, rătăcite undeva. Dar, în general, fără să vorbesc acum despre cartea mea, dacă o carte este bună, la un moment dat ea totuşi iese din umbră, devine cunoscută, chiar şi fără mediatizarea imediată. Dacă nu aş avea speranţa asta, nu aş mai scrie.
Ca profesor la Facultatea de Cinematografie a Universităţii Media, aţi scris numeroase cărţi de specialitate, manuale şcolare... Ficţiune aţi scris în paralel? Dintotdeauna?
De fapt, formaţia mea este de limbi clasice, asta este ceea ce am studiat, liceu, facultate, după care am promovat în simbologie literară, pentru că mă pasiona, dar şi pentru că baza mea culturală permitea asta. Apoi m-am titularizat pe Istoria Culturii şi Civilizaţiei – asta este de fapt specializarea mea academică.
Am scris dintotdeauna, da. Dar ficţiune am reuşit să public doar foarte, foarte târziu. La 15 ani, am trimis prima povestioară scrisă de mine la revista „Luceafărul“. Nu mi-au primit-o, dar mi-au răspuns la poşta redacţiei ca şi cum aş fi fost un om matur, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult (râde). Debutul literar l-am avut abia în 2004 cu „Omuleţul roşu“, la editura Vremea, apoi am scris „Zoglu“, apărut în 2006 la Polirom - cartea a luat premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti - apoi, în 2008, a urmat „Fantoma din moară“, publicată tot la Polirom şi care anul acesta a câştigat marele premiu al Uniunii Scriitorilor. Tot anul acesta, a apărut „Lizoanca“, publicată de Editura Trei.
Ce va urma, în afara eventualelor traduceri în alte limbi?
La Polirom este în curs de apariţie un volum de povestiri modulare, „Cămaşa în carouri şi alte zece întâmplări din Bucureşti“.
STANDUL ROMÂNIEI
Final cu „Triumful paparudei”
La standul României au avut loc şi alte întâlniri cu scriitori români, traducători şi editori. Vineri, scriitorul şi jurnalistul Robert Şerban şi-a prezentat volumul „Cinema la mine-acasă“ (Editura Cartea Românească), câştigător al Premiului Revistei „Observator cultural“ pentru cea mai bună carte de versuri din 2006 şi tradus în limba germană de Hellmut Seiler la Pop Verlag, editura înfiinţată de poetul român stabilit în Germania Traian Pop Traian. Şerban este realizator şi moderator al emisiunii „A cincea roată“ (Analog TV, Timişoara), redactor al revistei „Orizont“, şi director editorial al editurii Brumar. În 2004, i-a fost acordat Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.
Sâmbătă a fost o zi cu un program încărcat. La ora 13.00, a fost prezentată traducerea în limba germană a cărţii „Atunci i-am ars două palme” (Polirom, 2004) de Lucian Dan Teodorovici, apărută tot la Editura Pop. Totodată, de la ora 17.00, Mircea Cărtărescu şi-a dat întâlnire cu editorii săi străini şi cu traducătorul cărţilor sale în germană, Gerhardt Csejka, deţinător al câtorva importante premii în domeniu. Tot sâmbătă a avut loc, de data aceasta la Centrul Internaţional al Târgului, o lectură-dezbatere la care au participat scriitorii Filip Florian şi Attila Bartis, alături de traducătorul Georg Aescht. Manifestarea, co-organizată de Institutul Cultural Român, sub motto-ul „România: Magie şi farsă în proza scânteietoare“, a încercat să aducă în atenţie explozia literaturii române de după 1990. De asemenea, la Centrul Internaţional s-a lansat şi antologia în limba germană „Odessa Transfer. Nachrichten vom Schwarzen Meer“, publicată la editura Suhrkamp, Berlin. La eveniment au participat Emine Sevgi Özdamar, din Turcia, şi Mircea Cărtărescu.
Ultima zi de târg la standul românesc a început ieri cu lectura scriitorului Bogdan Hrib şi s-a încheiat cu cea a Ioanei Ieronim, ocazie cu care a fost prezentată traducerea cărţii sale, „Triumful paparudei” (Editura Johannis Reeg, Bamberg), în limba germană, carte care a fost publicată deja şi în Anglia.
Corespondenţă din Frankfurt (Germania)
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
cocos
Asa e domne'
VANITATEEEE
D-na Rusti ..."un vultur in al sau zbor / zbura spre avion ,sa-l muste de motor / nestind ca-i turboreactor / astfel cazand in prapastia adanca gandi / nu tot ce zboara se mananca...d-na Rusti...