Disputa pe agheasmă dintre cele două pelerine nu este decât una dintre zecile de diferende ivite pe parcursul unei zile în care blestemele şi înjurăturile au curs mai ceva decât apa sfinţită din butoaie. Dacă în vremurile biblice creştinii erau prigoniţi, astăzi, jandarmii au fost cei peste care a plouat cu invective.

Într-adevăr, coada de câteva mii de persoane i-a deznădăjduit pe mulţi dintre credincioşi, aşa că imboldul firesc a fost să se sară peste jumătate din oamenii aşezaţi la rând. Iar când varianta introducerii pe sub gard a eşuat, nu a mai rămas decât apelul la mila celor care asigurau ordinea. Iar motivele invocate i-ar pune în umbră pe toţi cei care au folosit vreodată scuza cu pisica ce le-a mâncat tema la matematică.

„Arză-i-ar  focul să-i arză”

„Auziţi, eu am rândul în faţă, am fost să iau apă”, spune o doamnă cu voce plângăreaţă. „Îmi pare rău, pe aici nu se mai intră”, vine răspunsul. „Ei, dute-n c****”, zice femeia nemulţumită în timp ce îşi face o cruce rapidă.

„De acolo am ieşit, pe cuvânt de onoare”, explică o altă credincioasă şi încearcă să-i convingă pe jandarmi că a părăsit coada pentru a veni la toaletă. „De ce nu ne-ai spus domnule că nu mai intrăm, că nu mai ieşeam. Dacă nu stăteam de la şase, n-aveam tupeul”, continuă lamentarea.



„Nu intră nimeni, am încheiat orice subiect. Da’ lăsaţi-mă că atâta am capul. Aţi ieşit pe la mine? Păi atunci de ce aţi venit pe la  mine?”, nu se lasă cerberul.

“Doamne, cine m-a pus să ies?”, exclamă femeia cu ochii spre cer. „Arză-i-ar focul să-i arză”, le transmite jandarmilor un individ nervos, nu se ştie însă din ce pricină.

„Asta-i morala creştină?”, încearcă reprezentantul ordinii publice să-i combată.

„Atâta am capul. Până diseară înnebunesc”

Imediat mai apar câţiva cetăţeni: „Tatăl meu este la rând. Am fost să iau copiii de la şcoală”, spune o doamnă cu o fetiţă de mână. „Eu la 10 am avut proces”, sare şi un bărbat din apropiere.

„Haideţi doamnă, atâta am capul, până diseară înnebunesc. Eu am primit un ordin”, încearcă jandarmul să gestioneze cu succes situaţia. E prea târziu însă. Cei din jur au simţit că „se poate” şi că acolo e un punct slab ce va capitula din clipă în clipă.

„Trageţi de mine?”, protestează el, însă a fost cântecul lui de lebădă, iar gradenele care îi opreau pe credincioşii nerăbdători să intre au fost larg deschise.

Alt loc, aceeaşi poveste: „Vă rog frumos, e fata mea. Lucrează pe taxiu’, i-am ţinut eu rândul. Haideţi domnu’, vă rog eu frumos. Domnu, alo! Sunt de la cinci şi i-am ţinut eu locul”, se roagă o femeie.



„Haideţi doamnă, de ce să discutăm. Pierdem timpul”, nu se lasă „domnu’”. „Ţăcăneală mare este”, spune un trecător, martor la certurile nesfârşite.

Alţii se regăsesc peste gard şi îşi fac semne. „Uite-mă aicea, sunt aicea”, strigă din mulţime o doamnă ce avea norocul de a fi de partea râvnită a gardului. „Uite, nu-mi dă voie oamenii ăştia să intru”, i se transmite din partea cealaltă.

„Eu sunt venită de la cinci,  am fost la toaletă şi acum, când să intru, nu îmi mai dă voie”, spune o altă voce. În apropiere, o bătrânică citeşte silabisind din Biblie şi face cruci în direcţia maşinilor, în timp ce o tânără în geacă roz se ceartă de zor cu jandarmii.

Un individ apelază şi el va varianta prietenilor care i-au ţinut locul şi comunică prin semne cu o persoană aflată la rând, care insistă că îl cunoaşte. „Cum îl cheamă, domne?”, zice enervat jandarmul, fără să primească însă răspuns. “Ne punem lumea în cap. Haideţi doamnă, dumneavoasrtă cine sunteţi, avocatul poporului? Dacă laşi o persoană, tre’ să-i laşi pe toţi”.

„Ce faci doamnă, mă dai jos cu geanta?”

Nici la locul de aprins lumânări nu domneşte pacea, iar o atingere mai puternică e suficientă pentru a-i scoate pe unii din minţi: “Ce faci doamnă, mă dai jos cu geanta?”.

“Ardi-te-ar focul”, i se adresează o individă corpolentă ce vinde lumânări unui băiat neastâmpărat care îi încurca treburile. “Nu mai drăcui mamă, că e păcat”, o sfătuieşte înţelept o bătrână.



„Cine mai doreşte garofiţe cu fiţe”

Pe trotuare, de jur împrejurul liniilor de tramvai, pe iarbă, înfloreşte un comerţ spontan: flori, icoane, veste din lână la 30 de lei (sau la 25, dacă se negociază), candele, lumânări, mătănii, statuete, căciuli pentru copii, şoşoni din lână, cărţi de rugăciuni, inele, ba chiar şi dragoni chinezeşti sau lanţuri din argint îndoielnic.



Alţii vând calendare sau ziare: „Poftiţi la ziare cu Sfânta Parascheva. Părintele Arsenie Boca are un cuvânt de învăţătură în acest ziar. Doar un leu este”.

Prin faţa credincioşilor aşezaţi la rând trec vânzători cu busuioc, dar şi cu batiste sau covrigi: „Ia fetiţele, ia mami. Batiste de damă şi bărbăteşti. Batistuţe din bumbac sută la sută”.

"Aoleu! De ce? Că vrei tu? Mai duceţi-vă, măi, la muncă”, zice un domn arţăgos care nu a fost tocmai încântat de batistele roz cu răţuşte galbene ce îi erau perindate de sub nas. Dar nu a descumpănit pe nimeni: „A, şi noi plătim taxe. Vreţi să vă arăt autorizaţia?”.

Comercianţii cară după ei saci de rafie sau şed instalaţi pe pături pe sub copaci, printre farfurii de plastic aruncate prin iarbă, felii de pâine, sticle de plastic şi cutii de suc.

„Cine mai doreşte garofiţe cu fiţe”, îi îmbie o tânără pe trecători, deşi este greu de înţeles de ce Sfântul Dimitrie ar dori nişte flori „cu fiţe”.

Geoană s-a băgat în faţă

Nici Mircea Geoană, candidatul PSD la preşedinţia României, nu a stat la rând pentru a pupa moaştele Sfântului Dimitrie. “Tu de ce nu stai la coadă, cum stă toată lumea? Te crezi mai breaz?”, l-au apostrofat femeile care aşteptau deja de ore bune.