Vrea să nu mai plătească

Dumitru Ion consideră că bolile de care suferă femeia nu mai au legătură cu accidentul. Prin avocatul său a atacat în instanţă decizia prin care este obligat să plătească o prestaţie lunară victimei accidentului.

„Este vorba de o sumă mică, adăugată la o pensie de mizerie. Dar infirmitatea rămâne”, mai spune Ioachim, precizând că au putut beneficia de bani abia după cinci ani de la accident.

„Situaţia ei actuală nu ne permite să ştim dacă persistă vătămarea rezultată în urma accidentului şi nu avem cunoştinţă dacă bolile de care suferă doamna acum sunt rezultatul acelui accident”, potrivit avocatului lui Dumitru Ion, Edward Aleonte. Acesta susţine că suma lunară pe care o plăteşte clientul său este de peste 300 de lei, în timp ce Cornelia Galavan spune că primeşte doar 190 de lei.

„El spune că îi plăteşte pensia degeaba, pentru că bolile de care suferă soţia nu au legătura cu accidentul”, spune Ioachim. Soţia lui explică faptul că din cauza acelui accident are un picior cu opt centimetri mai scurt, ceea ce îi afectează şoldul.

„Dacă analizau şi soluţionau cazul corect, noi nu ajungeam pe străzi. Dacă procurorul cerea o altă expertiză, nici Haidu nu era condamnat”, potrivit lui Ioachim Galavan, care adaugă trist: „mă întreb cum s-ar fi soluţionat dosarul dacă soţia era magistrat”.

Lacrima rutieră

Prin tribunale cei doi au cunoscut zeci de cazuri similare. În multe, expert era acelaşi Haidu. Aşa le-a venit ideea, în 2001, să înceapă proiectul Lacrima Rutieră, prin care să tragă un semnal de alarmă asupra numărului mare de victime în accidentele rutiere.

În 2008, din 340 de „asasini” ai şoselelor, au fost condamnaţi cu executarea pedepsei vreo 20. „Nici 10%, restul au fost condamnaţi la libertate”, spune Ioachim, adăugând că „pentru prima dată o victimă infirmă are curajul şi luptă cu sistemul”.



Condamnând pasivitatea statului, Cornelia comemorează, anual, în a treia duminică din noiembrie, Ziua Victimelor Accidentelor Rutiere.
În primăvară, ea a mers la Bruxelles, la un congres mondial despre siguranţa rutieră la care au participat organizaţii nonguvernamentale. A primit scrisori de încurajare şi felicitare, de la numeroase personalităţi, inclusiv de la preşedintele Băsescu şi Principesa Margareta. În 2006 a obţinut o menţiune specială la Gala Societăţii Civile din 2006 pentru proiectul Lacrima Rutieră.

Rafturile garsonierei familiei Galavan s-au umplut cu dosare cu hârtii de la procese şi scrisori. „Atâtea hârtii, oare cu ce mă ajută”, se întreabă Cornelia cu tristeţe.