De la ciorapi şi până la îmbrăcăminte de seară, de la lenjerie de pat şi până la haine pentru copii, toate ar putea fi produse în ţara noastră, doar dacă fibrele sunt importate.

Dacă producătorii români pot asigura bunul final, nu acelaşi lucru se întâmplă cu materia primă.

Grapini spune că la noi nu se mai produc decât fire acrilice, care nu pot fi folosite pentru ţesături.

Import din China şi Turcia

În rest, materiale precum vâscoza, mătasea naturală, poliesterul sau acetatul sunt importate, din toate colţurile lumii.

Cea mai mare parte a materiilor prime provine însă China şi Coreea, însă furnizori imporanţi sunt şi din Turcia, Grecia şi Egipt. 

“Industria primă a fost decimată. Mai există un singur grup de firme, la Piatra Neamţ, dar care produc numai fire acrilice. Nu putem asigura materia primă pentru producţie“, a precizat reprezentanta Fepaius.

Nici urmă de nasture românesc

Afacerile cu producţia de accesorii nu par să mai prezinte interes pentru producătorii români.

Cea mai mare parte a materialelor pentru căptuşeli, fermoare, benzi textile provin tot din import.

Dar dacă pentru toate acestea mai există producători şi în ţara noastră, în ceea ce priveşte nasturii, aceştia sunt în totalitate importaţi.

Materie primă da, produs finit nu

Grapini a ţinut să precizeze că în timp ce importul de materie primă este unul benefic pentru economie, cel de produse finite trage în jos balanţa comercială.
“Produsul finit vine cu un preţ  foarte mic comparativ cu cel al producătorilor români, astfel încât produsele româneşti nu mai sunt competitive pe piaţă. Cu toate acestea, toate firmele producătoare s-ar închide dacă nu s-ar mai face import de materii prime“, a mai spus Maria Grapini.

Potrivit lui Grapini, în acest moment, în textilă mai lucrează 250.000 de persoane, în timp ce numărul  total al şomerilor, la nivelul întregii ţări, este estimat să atingă cifra de aproximativ 700.000 de persoane până la sfârşitul anului.

Reprezentanta Fepaius susţine că numărul şomerilor ar putea scădea doar dacă nu mai importăm produse finite, ci doar materii prime pe care să le valorificăm ulterior.