|
|
| Răzvan Exarhu |
Răzvan Exarhu: „Aşa se spune că a cerut
Ion Iliescu două ceaiuri
la camera 222, pe când
se afla într-un hotel
din SUA”.
Sintagma tuti tutututu face parte din farmecul unic al englezei cu personalitate practicate de Iliescu. Dar, dincolo de această anecdotă, sintagma trebuie cunoscută de cât mai mulţi oameni întregi la cap.
Nici nu mai are importanţă dacă povestea este adevărată sau nu, din moment ce ea exprimă perfect relaţia generală dintre ceea ce se spune şi ceea ce se înţelege. Sau relaţia dintre ceea ce-şi doresc oamenii şi ce li se întâmplă, dintre ceea ce mimează şi ceea ce simt, dintre ceea ce afirmă şi ceea ce fac.
Tutitutututu este ceea ce ajunge lumea când încape pe mâna nepricepuţilor, este colecţia de frustrări, de prostii, de dorinţe mutilate şi de neputinţă. Este incapacitatea organică de a comunica, proprie unei uriaşe reţele de telefoane extrem de mobile. Dacă ascultaţi cu atenţie zumzetul înconjurător, veţi auzi această formulă fascinantă reprodusă la nesfârşit de milioane de voci, în milioane de formule şi circumstanţe.
Împingând situaţia la absurd, Tutitutututu apare ca un fel de mantră a unei lipse fundamentale. Aceea a absenţei respectului de sine. Cred că demnitatea elementară, statura bipedă te pot împiedica să te transformi într-un vorbitor de tutitutututu. E nesfârşită mirarea în faţa entuziasmului cu care nişte fiinţe umane, care pretind să le vorbeşti cu domnule sau măcar cu tanti, îşi smulg hainele pentru o lingură de fasole şi un pahar de bere gratis.
Văd scene cu pensionari dezlănţuiţi care se îmbrâncesc ca nişte campioni de wrestling pentru toate rahaturile, pentru cele mai jegoase oferte sau pentru cele mai josnice cauze. Aceiaşi luptători pentru sarmale, aceiaşi arhangheli ai colivei şi mititeilor plimbă diverşi nepoţei prin parcuri, educân du-i şi îngrijindu-i pentru a putea şi ei întro zi, atunci când se vor face suficient de mari încât să scuipe din maşină, să renunţe la respectul pe care şi-l datorează.
Aşa ajung unii să şi mănânce, să şi vorbească, să şi trăiască un tutitutututu continuu, care devine sinonimul oricărei noţiuni. Din moment ce acest înlocuitor universal seamănă întotdeauna cu ceva, obişnuinţa şi lipsa oricărui termen de comparaţie îi oferă statutul de realitate. Nimeni nu stă să analizeze precizia formulării, dacă aduce cu ceea ce li se pare că ar vrea să audă, atunci e bine, ne înţelegem.
Animalele needucate aduc cu nişte oameni, pentru că reuşesc să bălmăjească ceva în timp ce umplu universul de termopane, pensionarii par de treabă pentru că au părul alb şi seamănă cu personajele pozitive din desenele animate, copiii sunt drăguţi pentru că sunt mici, iar mizeria şi urâtul sunt normale pentru că asta e lumea în care trăim, stimaţi telespectatori. Dacă cineva contorizează cine educă pe cine, orice discuţie pare totalmente exclusă.
Din moment ce stai în plastic de mic, cum ai putea vreodată să ajungi să apreciezi frumuseţea unei cămăşi albe de poplin? Dacă tot ce poţi să spui şi să faci este tutitutututu, este normal să ţi se pară absurdă şi demolabilă orice formulare care nu conţine măcar un tuti sau un tutu. Văd că multă lume, care nu se spală la fel de mult pe cât bate câmpii, e îngrijorată că nu au auzit tinerii din ziua de azi de Kafka.
În schimb, faptul că o societate este dresată sistematic în spiritul umilinţei şi precarităţii, nu stârneşte tot atâtea vociferări. Cred că una din marile devize care străjuiesc instituţia imbecilizării naţionale este răsturnarea unui celebru dicton franţuzesc - „Seuls les idiots ne changent pas d’avis”. La noi, dimpotrivă, idioţii sunt mândri să îşi păstreze intacte părerile peste ani. Tutitutu nu se schimbă, se predă revăzut şi adăugit generaţiilor care vin.
Mi-am adus aminte de o întâmplare impresionantă povestită de un prieten medic - şi nu trebuie luată drept un exemplu absolut. O femeie de serviciu dintr-un spital, cu mult bun-simţ, mai puţină educaţie, o viaţă chinuită, un soţ alcoolic şi violent, multe nopţi dormite pe apucate prin spital, după un scandal acasă. Femeia pleacă în Italia, munceşte şi se recăsătoreşte.
S-a întors în România după trei ani de absenţă, pentru acte şi altele, şi îl vizitează pe prietenul meu. Îi mărturiseşte că nu a auzit în Italia în trei ani atâtea înjurături violente cât a auzit în Bucureşti într-o singură zi. Şi aici vine partea tare. Spune - domnule doctor, ştiţi ce mă sperie? Mi-e teamă că şi eu eram la fel. Parlez-vous tutitutututu?
PS - Trăim vremuri electorale, în care lumea îşi multiplică şi urâţenia, şi absurdul. Oglinzile ar trebui acoperite, pentru că priveliştea e înspăimântătoare. Iar Tutitutututu, se vede şi mai clar acum, e adevăratul virus care ne-a trimis demult şi ne menţine în cea mai discretă carantină istorică.
|
oldiz bat goldiz
za dacs cam from za tracs.
alta vorba da duh a lu' nea ilici.
Traducere...cu scuze-Ratele vin de la camioane...
Cu intentia de a spune ca "dacii se trag din traci"...
Cu toata onestitatea, "traducerea" am auzit-o de la Divertis, pe vremea cind inca credeam ca ma mai pot amuza privindu-i...
Alta echipa pierduta...!
Hai Rapidu'!
(Ce bun e nea Nelu la engleza...si la rusa...e ceva de speriat omu' asta!
L-am vazut si pe geoana linga el...
E fantastic...
Problema mea e ca daca ascult...sa zicem ...monolog Horatiu Malaele pot sa reproduc in fata celor dispusi sa ma asculte aproape tot...
Eeee... cu geoana nuuu...vorbeste ca ala "s-a rupt un burlan".
Eu sunt Tu
Cine este Troianul din PC ?
Pana si pe Nobel l-am integrat ?! Cum am reusit? am facut o obsesie pentru el?! PS prin Nobel, multe putem intelege...Lucian sa fie, dar in nici un caz Blaga ?!
Civilizatia de tip original
Domnule Razvan Exarhu (totdeuna m-am intrebat ce origine are numele dvoastra) aveti dreptate. Nu-ti dai sema de aceasta realitate Romaneasca decat daca traiesti in afara tarii si o vizitezi cat mai rar. In momentul reintoarcerii esti uimit de agresivitatea oamenilor. Locuiesc in Golf de vro 6 ani si evid sa vin in romania cat de mult pot. O intamplare de acum 2 ani: Intru cu masina pe o mica straduta cu sens unic (masini parcate pe ambele parti cu numai o singura banda accesibila)imediat dupa virajul la dreapt frinez brusc si opresc deorece o masina venea pe sens interzis. Ii fac loc si il poftesc sa treaca (cum se face pe aici) Stiti ce am deslusit pe buzele colegului de trafic? Ma injura ca s-a speriat de aparitia mea. Asta-i Romania !
Excelent!
Felicitari pentru articol.
Oglinda.
Aproapele tau este oglinda sufletului tau. Numai rau vezi tu in societatea romaneasca? Cum ii vezi pe ceilalti asa esti si tu. Plini de rautate si superficiali. Unele filtre ale constiintei mai trebuie schimbate din cand in cand ,pt propria protectie.Nu vei vedea aurul de pe strada daca tu esti setat sa vezi numai gunoaiele.Daca primei sarcina sa scoti un articol pozitiv aveai tot atatea subiecte.
Sa-l vezi comentand parcurile refacute
ale orasului, alaturi de alt geniu, A. Moisescu, lamentabili. Doi tineri de succes media, imbracati in zdrente scumpe de firma, facand bascalie de detaliile nereusite ale amenajarii, neglijand faptu' ca erau intr-un loc gospodarit impecabil (dupa putirinta) si ca oamenii se simt bine in juru' lor. Indignati si cinici, ei erau mai cu mot! Maestru' se simte bine doar in Gradina Icoanei, acolo-i cuuulu' cul.
Exact
Sa ascundem gunoiul sub pres!
Ramona, e invers, nu-l ascundem sub pres,
facem cariera-n presa din gunoi, cu cat mai mult gunoi, cu atat mai mare cariera! Deci o sa fie gunoi cat o sa fie presa de tipu' asta. Maestru' ar fi zero-n Elvetia, da' ar gasi un subiect, gen invazia romanilor care fac gunoi.
Superb comentariu
Doar atat, nimic de adaugat.
nedumirire
Ce poti sa spui astazi de bine in Romania invadata de hoti,talhari, pedofili,violatori si neamuri de traista care pretind ca fac politica inalta? Atat de inalta incat nu se vede de loc de la sol.
tiganeala
CITEZ DIN ARTICOL: "S-a intors in Romania dupa trei ani de absenta, pentru acte si altele, si il viziteaza pe prietenul meu. Ii marturiseste ca nu a auzit in Italia in trei ani atatea injuraturi violente cat a auzit in Bucuresti intr-o singura zi". Pai ce dragi romani, puteti compara un oras din Italia cu Bucurestiul, plin de tigani si manelisti. NICIODATA! Asa ca mai bine in Italia. Pa
Solutia?
Razvan,
Am inteles problemele Romaniei. Am Crezut ca ai dat-o si tu pe politica, dar se pare ca ramai neutru in campanie.
Cum vezi solutia de a iesi din starea asta. Nu e realistic sa-i trimitem pe toti romanii la specializare in Europa, macar 2 saptamani sa vada tot romanasul ca nu e normal sa scuipi sau sa injuri sau sa folosesti expresii gen "mai animalule" sau "tziganca imputzita".
Parerea mea e ca pestele de la cap s-a imputit. Timpul are inca rabdare cu noi...
...
Fara cuvinte! Superb articolul!
Bravo!
Parca ai pus la raze tara asta! Ai reusit sa faci politica de mare clasa fara a face politica.Inca odata, bravo!
bai domnule, fii capitanul nostru!
ai ramas (cam) acelasi! Si pentru asta multumesc bunului Dumnezeu. Parca te aud si acum la acea preafrumoasa emisiune nocturna de la ProFM, cu "bai domnule!" etc. Ma bucur ca inca mai scrii si scrii precum vorbeai atunci. Esti un anticorp romanesc impotriva prostiei, kitsch-ului si prostului gust, al nepasarii etc. Sper "sa nu ti se urce la cap", sa ramai pe mai departe la fel. Si ca sa inchei in nota "electorala", basesciana: "end da last point uici ai uont tu taci is", pe vremea aia era doar "aici sunt banii dvs!" Va rog respectuos sa-mi dati voie sa-i trag douazeci de mii de pumni in cap!
Felicitari
Felicitari pentru acest articol!Ati surprins adevarata fata schimonosita a Romaniei.S-au prostit oamenii de tot, se injosesc.Am ajuns un popor fara demnitate. Majoritatea romanilor sunt imuni la orice forma de schimbare, de bine, traiesc instinctual. Aceasta este concluzia mea dupa ce m-am intors din strainatate de la studii (Franta si Italia). In Romania cine te vede ca esti bun iti da in cap. Am ajuns sa fiu apreciata in strainatate, iar in Romania sa fiu privita ca cineva care se-da-mare-ca-stie.
Evident ca nu te dai mare dupa ce te-ai intors de la studii din "Franta si Italia".
Te dadeai daca spuneai ca vii de la Spiru Haret. Sfatu' meu, ca roman "prostit de tot, instinctual, imun la schimbare", e sa te-ntorci in "Franta si Italia", aici vedem cat esti de buna si ne inervam de cat de rai suntem. Lasa-ne-n mizerie cu mentoru' Exarhu, mic creator de scoala, care gandeste exact ca dumneata, da' nu pleaca pentru ca aici, in glodu' romaneasc straluceste el ca margaritaru' si aici-i apreciat cu sume bunicele ca sa-si dispretuiasca cititorii, care-l adora-n contrapartida si emigreaza. La final o sa ramanem in tara doar Exarhu si cu mine, mitic reprezentativ, el o sa vorbeasca frumos de mine si io de el, sa vezi distractie! Tot ce sper e c-ai fost cu bursa Soros, nu pe bani de la bugetu' alimentat de "poporu' fara demnitate", vai de scolile voastre...