Fostul mare handbalist Cristian Gaţu, născut în 1945, provine dintr-o familie de aromâni şi îşi aminteşte cu plăcere de zilele copilăriei."Bunica mea locuia în Bitola, din actuala Macedonie, dar a părăsit locurile natale din cauza represaliilor şi a conflictelor etnice. A fugit de acolo când era tânără, cu tata în cârcă", povesteşte actualul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (FRH). Astăzi, în Bitola (oraş din sudul Macedoniei), trăiesc circa 1.300 de macedoromâni (aromâni).

Anii 1950-1960

Ajuns la vârsta de 64 de ani, fostul handbalist îşi aminteşte de copilăria petrecută în cartierul bucureştean Obor. "Jucam fotbal şi tot ce era cu mingea. Când nu aveam minge, preferam tot jocuri de mişcare. Ne jucam şotron, leapşa (numele unui joc care presupune lovituri date cu palma, n.r.), lapte gros (un joc în care băieţii se aruncau unul peste altul, n.r.)", spune Gaţu. Fostul sportiv continuă să joace rummy, un joc de care s-a îndrăgostit din copilărie.

"Jucau ai mei şi, când mama se ducea să mai mestece în mâncare, săream să îi iau locul", îşi aminteşte liderul FRH, dublu campion mondial cu naţionala masculină în anii '70. Cristian Gaţu crede că tinerii de astăzi au abandonat mişcarea în favoarea jocurilor pe calculator şi sunt din ce în ce mai tentanţi să guste din viciile vieţii la vârste fragede.

Anii 1970

În copilărie, jocul preferat al actorului Bogdan Dumitrescu era fotbalul. „Mă jucam fotbal, mult fotbal...sau un joc cu mingea care se chema ciocănele sau 21 sau americana”, povesteşte actorul, incluzând în lista de jocuri favorite şi ţară, ţară, vrem ostaşi şi flori, fete, filme şi băieţi şi lapte gros.

„Îmi mai plăcea să mă joc şi verde stop sau faţa, cum îi spuneam noi greşit jocului de-a v-aţi ascunselea”. Copilărind în Bucureşti, în cartierul Andronache, pe strada Existenţei, Bogdan se juca şi cu cornete şi ţevi. „Şi mai era un joc cam ciudat, sincer să fiu, dacă mă gândesc acum: leapşa cu bicicletele în cimitir”. La capătul străzii copilăriei se afla cimitirul Andronache şi acolo „băgam cu prietenii leapşa cu bicicletele”, îşi aminteşte acesta.



Din păcate, copiii de astăzi, crede actorul, şi-au pierdut interesul pentru jocuri ca leapşa pe coco (cocoţatelea), ulii şi porumbeii, hoţii şi vardiştii şi se joacă mai mult în faţa calculatorului. Doar fotbalul le mai suscită interesul cât de cât. „Probabil că nu a rămas niciun joc din cele ale copilăriei mele la generaţiile actuale de pitici”, crede Bogdan.

El conchide invitând la păstrarea spiritului copilăriei viu prin joc, precizând că „în momentul în care te joci, întinereşti, parcă te întorci în timp”.

Anii 1980-1990

Elena Alexandra Apostoleanu, o tânără din Mangalia, care visa la o carieră în muzică şi care a ajuns faimoasă cu piesa „Hot”, povesteşte că, în copilărie, se juca şotronul, elasticul şi lapte gros. Cunoscută acum sub numele de INNA, tânăra de 23 de ani spune că era „un băieţel deghizat în fată: îmi plăcea să joc fotbal cu băieţii şi sincer, eram chiar bună”.

Şi ea observă că „puştii de astăzi nu mai ştiu să se joace, nu mai ies în faţa blocului, nu mai au julituri pe picioare de la fotbalul cu băieţii”, acestea fiind efectele negative ale calculatorului.

Totuşi, ea crede că oamenii care rămân cu jocul în suflet şi la 60 de ani sunt oameni fericiţi. „Eu încerc să mă bucur şi acum, ca un copil, îmi doresc să nu pierd niciodată această inocenţă”.

Anii 2000

La şapte ani, Cleopatra Stratan este fascinată de toate jocurile cu păpuşi, potrivit tatălui ei. Ca orice fetiţă este atrasă de tot ce înseamnă „coafură, vestimentaţie şi machiaj, iar în timpul liber desenează multe, multe prinţese”. Amintindu-şi de copilăria lui, Pavel Stratan povesteşte că la şapte ani el se juca mai des jocuri de noroc cu cărţi, preferatul fiind seca (un joc rusesc asemănător pokerului). Acesta a scris şi o piesa în care vorbeşte despre jocul seca.