Poveştile bunicilor despre jocuri cu nume pe care uneori nici nu le înţelegeam bine ne-au fascinat adesea, exercitând asupra imaginaţiei o putere care ne dădea aripi de libertate. Evz.ro vă prezintă câteva dintre jocurile preferate de fiecare generaţie prin intermediul câte unei persoane cunoscute, ca o invitaţie la amintire şi fantezie.
Fostul mare handbalist Cristian Gaţu, născut în 1945, provine dintr-o familie de aromâni şi îşi aminteşte cu plăcere de zilele copilăriei."Bunica mea locuia în Bitola, din actuala Macedonie, dar a părăsit locurile natale din cauza represaliilor şi a conflictelor etnice. A fugit de acolo când era tânără, cu tata în cârcă", povesteşte actualul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (FRH). Astăzi, în Bitola (oraş din sudul Macedoniei), trăiesc circa 1.300 de macedoromâni (aromâni).
Anii 1950-1960
Ajuns la vârsta de 64 de ani, fostul handbalist îşi aminteşte de copilăria petrecută în cartierul bucureştean Obor. "Jucam fotbal şi tot ce era cu mingea. Când nu aveam minge, preferam tot jocuri de mişcare. Ne jucam şotron, leapşa (numele unui joc care presupune lovituri date cu palma, n.r.), lapte gros (un joc în care băieţii se aruncau unul peste altul, n.r.)", spune Gaţu. Fostul sportiv continuă să joace rummy, un joc de care s-a îndrăgostit din copilărie.
"Jucau ai mei şi, când mama se ducea să mai mestece în mâncare, săream să îi iau locul", îşi aminteşte liderul FRH, dublu campion mondial cu naţionala masculină în anii '70. Cristian Gaţu crede că tinerii de astăzi au abandonat mişcarea în favoarea jocurilor pe calculator şi sunt din ce în ce mai tentanţi să guste din viciile vieţii la vârste fragede.
Anii 1970
În copilărie, jocul preferat al actorului Bogdan Dumitrescu era fotbalul. „Mă jucam fotbal, mult fotbal...sau un joc cu mingea care se chema ciocănele sau 21 sau americana”, povesteşte actorul, incluzând în lista de jocuri favorite şi ţară, ţară, vrem ostaşi şi flori, fete, filme şi băieţi şi lapte gros.
„Îmi mai plăcea să mă joc şi verde stop sau faţa, cum îi spuneam noi greşit jocului de-a v-aţi ascunselea”. Copilărind în Bucureşti, în cartierul Andronache, pe strada Existenţei, Bogdan se juca şi cu cornete şi ţevi. „Şi mai era un joc cam ciudat, sincer să fiu, dacă mă gândesc acum: leapşa cu bicicletele în cimitir”. La capătul străzii copilăriei se afla cimitirul Andronache şi acolo „băgam cu prietenii leapşa cu bicicletele”, îşi aminteşte acesta.

Din păcate, copiii de astăzi, crede actorul, şi-au pierdut interesul pentru jocuri ca leapşa pe coco (cocoţatelea), ulii şi porumbeii, hoţii şi vardiştii şi se joacă mai mult în faţa calculatorului. Doar fotbalul le mai suscită interesul cât de cât. „Probabil că nu a rămas niciun joc din cele ale copilăriei mele la generaţiile actuale de pitici”, crede Bogdan.
„Dacă l-aş întreba pe un copil de clasa a treia care citeşte aceste rânduri dacă îi sună cunoscute cuvintele următoare: lapte-gros, şotron, elasticul, ţările, frunza, diri-diri, pereţica , 21, bâza, ţară,ţară vrem ostaşi , americana, pac-pac” probabil nu i-ar suna cunoscut decât pac-pac-ul recent al unui personaj „destul de îndoielnic”.
Bogdan Dumitrescu, actor
El conchide invitând la păstrarea spiritului copilăriei viu prin joc, precizând că „în momentul în care te joci, întinereşti, parcă te întorci în timp”.
Anii 1980-1990
Elena Alexandra Apostoleanu, o tânără din Mangalia, care visa la o carieră în muzică şi care a ajuns faimoasă cu piesa „Hot”, povesteşte că, în copilărie, se juca şotronul, elasticul şi lapte gros. Cunoscută acum sub numele de INNA, tânăra de 23 de ani spune că era „un băieţel deghizat în fată: îmi plăcea să joc fotbal cu băieţii şi sincer, eram chiar bună”.
Şi ea observă că „puştii de astăzi nu mai ştiu să se joace, nu mai ies în faţa blocului, nu mai au julituri pe picioare de la fotbalul cu băieţii”, acestea fiind efectele negative ale calculatorului.
Totuşi, ea crede că oamenii care rămân cu jocul în suflet şi la 60 de ani sunt oameni fericiţi. „Eu încerc să mă bucur şi acum, ca un copil, îmi doresc să nu pierd niciodată această inocenţă”.
Anii 2000
La şapte ani, Cleopatra Stratan este fascinată de toate jocurile cu păpuşi, potrivit tatălui ei. Ca orice fetiţă este atrasă de tot ce înseamnă „coafură, vestimentaţie şi machiaj, iar în timpul liber desenează multe, multe prinţese”. Amintindu-şi de copilăria lui, Pavel Stratan povesteşte că la şapte ani el se juca mai des jocuri de noroc cu cărţi, preferatul fiind seca (un joc rusesc asemănător pokerului). Acesta a scris şi o piesa în care vorbeşte despre jocul seca.
Jocurile generatiilor...
Fiind nascut in "84, am avut privilegiul sa ma bucur de toate jocurile posibile...de la fotbal pe maidan, hotii si vardisti, ratele si vanatorii, teava cu cornete(la care tot lucram s-o imbunatatesc, ajunsesem sa am cate 4 tevi montate pe acelasi suport:))) pana la wolfenstein, doom, duke neukem, quake, starcraft, nfs 1-2-3, heroes, fallout 1-2, counter-strike.... toate au avut farmecul lor...dar oricat am inainta in varsta e bine sa nu uitam sa ne mai si jucam...asa ca, nu uitati sa fiti copii cand aveti ocazia!:)
jocurile de azi
din pacate astazi copiii nu mai unde sa se joace din cauza lipsei spatiilor. Toate locurile libere au devenit parcari, la scoli pe terenurile de sport nu te mai lasa sa intri in week end iar la terenuri cu plata copiii nu-si pot permite. Cand eram copil in anii 80 aveam pe scara 16 baieti si 4 fete cu diferenta de varsta de 3 ani intre noi. Incepeam cu o miuta iar cand ne strangeam mai multi, fete si baieti, jucam fotbal pe terenul scolii; blocul era vis a vis de scoala. Astazi, in blocul in care stau eu, baiatul meu are un singur copil apropiat de varsta lui. Ce sa joace?
JOCURI DIN COPILARIE
JOCURI DIN COPILARIE
66
AVIOANE
BABA OARBA
BADMINTON
BAZA
CANASTA
CAPRA
COARDA
COLECTII
CORNETE
CRIMINAL
CRUCE
CU CARBID
CU PETARDE
CU PRASTIA
CU ZMEUL
CUBUL RUBIK
DE-A CAZEMATA
DE-A DETECTIVII
DE-A DOCTORUL
DE-A MAMA SI DE-A TATA
DE-A PRAVALIA
ELASTICUL
FAZAN
FLORI, FETE, FILME SAU BAIETI, ARTISTI SI CANTARETI
FOC – APA
FOTBAL
FRIPTA
HARTIE – FOARFECA – PIATRA
HOTII SI VARDISTII
IAMS
KEMPS
LAPTE GROS
LOGIC
MACAO
MELCUL
MOARA
NU TE SUPARA, FRATE
OBLIGATA
PACALICI
PING PONG
PITICOT
POKER
POPA PROSTU’
PRINSA
PRINSA PE COCOTATE
RATELE SI VANATORII
RAZBOI
REMI
RENT
SCUNSA
SCUNSA „CU SCOASE TURMA“
SKANDENBERG
SPANZURATOAREA
SAH
SAH CHINEZESC
SEPTIC
SOTRON
TABLE
TELEFON AMERICAN
TELEFONUL FARA FIR
TENIS CU PICIORUL
TARA, TARA, VREM OSTASI
TOMAPAN
WC
@joker
mi-ai improspatat memoria cu mesajul tau...uitasem de majoritatea celor mentioante de tine:)
hihi ce dragut articol
noi ii ziceam TOMANAP..ar mai fi x si o (e pe lista?), Tarile, frunza, fazan, chems, fantana (eh:), omu negru, volei, de-a "designerele" de moda, clasoare cu timbre, captain Planet, schimbul de surprize, facut baloane de guma, facut noduri de guma, baloanele de sapun, saniutele, ne jucam de-a nunta si de-a inmormantarea (in functie de evenimentele din cartier), cules de flori/fructe/plante medicinale cu voie si mai ales fara voie, tetris, rebusuri, sah, table, remi (asta e rummy?), de-a gimnastica etc..misto la timpul lor.
mai sunt
da de prastie ai uitat ? cum mai trageam cu prastia cu bile de gara. mai jucam si atinsea (leapsa) in magazine (molurile de azi). faceti-tot-ce-fac-si-eu pe gheata. ascunsea cu mingea. baba oarba. si multe altele pana a venit nenorocitu de calculator...
Si asta:
COCI ! :P
Si in viitor
Peste 50 de ani, acei copii se vor mira ca strabunicii lor se jucau la o asemenea rasnitza antica si neinteresanta precum un calculator din 2009.
si inca
anii 60-70... poarca, tzurca, tigaitze, la gropitza, 9 pietre.
TZURCA; POARCA, etc.
Asa este, ai dreptate !
s-ar juca copii si acum dar unde, prin parcari?
Mereu aud: "copiii de azi stau numai la TV si calculator, nu mai merg sa se joace ca pe vremuri pe maidan". Iar eu intreb: unde sa se joace? Vechile maidane sunt parcari sau constructii noi iar scolile si liceele nu mai lasa copii sa se joace pe terenurile de sport ca acum 20 ani....solutii? Primariile, cu cateva exceptii poate, cauta locuri noi pt. parcari nu pentru joaca (tot scriu la Primaria Ploiesti pentru locuri de joaca pentru copii in cartierul Bariera Bucuresti dar...nu sunt solutii...Hipodromul e o ruina de 20 de ani)....si daca avem o generatie de copii grasi si prostuti care e problema?
Paranoia
Daca vrei sa lasi copii afaraq sa se joace o sa gaseasca ei unde. Problema majora e cu paranoia asta a parintilor care nu mai lasa copii sa mearga singuri nici pana la scola...daca patesc ceva...si ii duc cu masina pana in clasa, poate si pana in banca. Am copil de 1 an dar sper sa nu ma cuprinda si pe mine paranoia asta si sa las copilul sa se joace afara cum ne-am jucat si noi. Sa nu devina un sociopat
capace(de bere)?
nimeni?si, hai , dati-o-ncolo de treaba ,de mama si tata sau doctoru' nu recunoaste nimeni?saracii astia de azi, cred si asta o incep pe calculator....
Tigaitze...
... asa se numeau... si aveau diverse valori.
A, si mai erau - nu neaparat ca jouri - colectia de surprize de la gume si carabinele...
portofelu, gropitza ...
dar portofelu (cu surprize turbo), gropita, patratica (cu mingea), tara tara vrem ostasi, castelu ... le-ati uitat ?
Jocurile din Gradinita
Curios cum majoritatea isi aduc aminte de jocurile de pe strada si doar putini mai amintesc de jocurile invatate in Gradinita. Azi, dupa atatia ani, jocurile din Gradinite au ramas la fel, purtate din generatie in generatie de educatoare, ca o avutie nationala.
Coci
In Constanta era faimos jocul coci , asta in anii 70 , jocul bile de otel. Se juca pe bani ( fise ) sau capace de sticle ( came ) .
Cele mai valoroase came erau cele de Pepsi , Radeberger , Ockocim .
Tot in CT jucam si somata cu pistoale facute din teava de cupru , agentul explozic fiind chibritele sau clorat de potasiu cu sulf.
Bogdan Dumitrescu
Ce putea sa joace Bogdan Dumitrescu, in copilarie? Exact ce a spus. Acelasi lucru a facut si in facultate. S-a jucat. Nu a jucat, ca nu e in stare. In plus, la isteria lui, nici nu va juca vreodata decat daca va mai pupa multe funduri, de acum inainte. Ceea ce inseamna ca si cu asta se ocupa dintotdeauna.
Reply
@ Johnny : oricine ai fi, te astept maine la ComedyPunctShow. :) Doar asa, sa vezi ca joc. ;)
amintiri, amintiri ....
Da' de "invizoace" va mai amintiti, dragi domni, ca eu si acum la cei ~35anisori stiu ca alergam in limba dupa sirma de cupru cu invelis de PVC si dupa elastice ("zgirciuri") furate de pe la cutia cu nasturi si ate a mamei ... Nu-l regret pe Ceausescu dar nu ma pot abtine sa nu oftez un pic : ce vremuri dom'le, ce vremuri ......
jocuri, jocuri
Daca ar fi numai lipsa locurilor de joaca, problema nu s-ar regasi si in provincie, la sate. Eh, domnilor, pentru asta ce explicatie mai aveti?
lapte-gros
Hahaha, ce tare era jocul ala :)) Si la propriu, si la figurat, dar mai ales la propriu - odata, prin clasa a VI-a, m-a durut spatele vreo saptamana dupa ce un coleg a sarit "din pod" pe mine :D Mai era "razboi"-ul ce-l jucam dupa ore in groapa de nisip (de la sport, cea pentru sarituri, c-acolo era mai confortabil daca era sa cazi) care consta in doua perechi "cal-calaret" care-ncercau sa se doboare :)))) Faine amintiri...
m-ati starnit!
Imi aduc aminte de invizoace - boldurile alea indoite aruncate cu un cracan cu zgarci. Erau cam periculoase, ce-i drept.
Pe urma, la scoala aveam sarbacane facute din tevi de la creioanele alea mecanice, cred ca erau ceheshti, nu chinezeshti. Si cu boabe de orez. Doamne ce hai era in clasa!
Tot in domeniul "balisticii" suflam pe tevi nu numai cornete de hartie, dar shi niste bobitze albe de la nishte arbushti ce cresteau pe marginea liniei de tranvai (pe Expozitiei, pentru cine mai stie). Treceau tranvaiele alea vechi, cu troleu ca la troleibuz, shi care aveau vara o fereastra mare deschisa. Va dati seama ce sufereau saracii calatori din dreptul geamului!
Mai era shi alergatul seara pe strazi shi aruncatul cu pietricele in geamurile luminate. Proprietarul iesea sa vada ce e shi cand se dumirea, Doamne ce era la gura lui!
Shi multe alte tzacaneli care astazi nu mai sunt!
Mi-au facut o teribila placere articolul shi comentariile!