EVZ.ro -- În România, politicul şi ştiinţa nu îşi vorbesc

Evenimentul zilei Nr. 5824

Cautare:

Home

Autentificare


User:

Pass:

Inregistrare \| Login

Newsletter

wwwoteaza

Arhiva

1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30	31

Alege luna si anul

Martie

2010

Aurul Cenuşiu

De acelasi autor

În România, politicul şi ştiinţa nu îşi vorbesc

Dan Arsenie

Marţi, 17 Noiembrie 2009

"Ştiinţa este o chestiune socială, nu una legată de matematică, fizică sau chimie", crede Jean Pierre Alix, responsabil de proiectului "Sţiinţă şi Societate", derulat de Centrul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică din Franţa.

Plecând de la această frază scurtă, dar plină de înţelesuri, oameni de ştiinţă, de presă şi din sistemul educaţional au încercat să analizeze locul ştiinţei în societatea românească de astăzi. Şi, mai departe, cum ajunge bagajul ştiinţific la mase. "Statele doresc să susţină ştiinţa fie din scopuri idealiste, fie din considerente practice", a adăugat invitatul din Hexagon, completat de directorul Institutului de Fizică Nucleară "Horia Hulubei", Nicolae Zamfir.

"Ştiinţa este o parte a societăţii. Societatea ne susţine, iar noi trebuie să îi dăm ceva înapoi", a spus acesta.

Şi astfel se naşte o primă întrebare, pentru care ajung trei litere: "Cum?". Dacă societatea susţine ştiinţa prin contribuţii economice la bugetul de stat, ştiinţă trebuie să îi ofere ceva înapoi. "Munca echipelor de cercetare se vede pe termen lung în mediul educaţional şi pe termen scurt în cel al inovaţiei", consideră Alix.

Unde e urechea politică

Participanţii la dezbatere au demonstrat că, înainte de a comunica ştiinţa marelui public, ea ar trebui împărtăşită micului "public" care ia decizii.

“Ştiinţa şi politicul trebuie să construiască un viitor de comun acord. Statele mari au învăţat că soluţia tuturor crizelor este încurajarea cercetării. Dar avem nevoie de o strategie pe termen lung”, a spus directorul Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare, Adrian Curaj.

Ori strategia pe termen lung sună ciudat într-un mediu politic preocupat de imediatul electoral, aşa că un prim pas, populist şi necesar, este păstrarea cercetătorilor valoroşi şi finanţarea programelor lor.

Ştiinţa pentru toţi, prin poveste

Unul dintre cei mai buni jurnalişti de ştiinţă din România, Andrei Dorobanţu, crede că singura şansă pentru o comunicare ştiinţifică eficientă este transformarea neutronilor sau a ecuaţiilor lui Maxwell într-o poveste.

“Ştiinţa are o mare calitate. Ea este frumoasă. Aceasta ar trebuie să fie baza de la care să transmitem mesajul către publicul larg”, consideră Dorobanţu. Jurnalistul a oferit un exemplu al rolului pe care îl are povestea în comunicarea ştiinţei către publicul larg.

A fost o întoarcere în timp, în anii ’70, când profesorul Horia Hulubei înfiinţa Institutul de Fizică Nucleară de la Măgurele, care îi poartă numele. Cum era vorba despre domeniul nuclear, Hulubei a ţinut să le povestească oamenilor locului despre visul său şi al comunităţii ştiinţifice din România. Deşi la început au fost reticenţi faţă de această iniţiativă, oamenii au fost convinşi de povestea expusă de eminentul profesor. La sfârşit, doar liderul localnicilor şi-a permis să întrebe ceva: „Domnule, dar noi avem atomi din ăştia şi în România?”.

“Ieşiti şi propovăduiţi ştiinţa!”

Anecdota lui Dorobanţu i-a distrat pe cei prezenţi vineri la dezbaterea "Ştiinţă şi Societate", găzduită de Institutul pentru Fizica Pământului, "vecin" de oraş cu reactorul nuclear şi Institutul “Horia Hulubei”. Mult mai sobru în atitudine a fost însă liderul Uniunii Jurnaliştilor de Ştiinţă, Alexandru Mironov.

“Eu cred că mediul ştiinţific ar trebuie să fie mult mai deschis la comunicare. Nu aşteptaţi să vină cineva să vă întrebe despre ceea ce faceţi. Ieşiti şi propovăduiţi ştiinţa”, le-a cerut Mironov oamenilor de ştiinţă prezenţi la eveniment. În fond, succesul lui Hulubei tocmai acestei atitudini i se datorează.

Mironov a insistat asupra rolului ştiinţei de a forma cetăţeanul de mâine. Potrivit jurnalistului - cunoscut mai ales pentru emisiunile sale de la televiziunea naţională -, în România, evenimente care apropie tinerii de ştiinţă au loc numai datorită iniţiativelor particulare. Statul, în schimb, nu face mai nimic eficient în acest sens, chiar dacă, spune Mironov, el ar fi beneficiarul principal al unor astfel de campanii.

Articole din aceeasi categorie:

[vezi toate]

Comentarii

| Spune-ti parerea

Raspunde

In Iepoca de Aur Tovarasa ne respecta

de Iepocaru(Vizitator), luni, 16 noiembrie 2009 - 23:29

Am ajuns CP-III si tovarasa Elena ne dadea mereu
contracte si ne trimetea la conferinte in strainaiate
la costum si cravata. Acum merg eu pe cont propriu
in strainatate in Spania la cules de capsuni de ma dor salele in salopeta si bocanci. Sa traiti Bine.
Raspunde

fals

de fals(Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 03:09

in romania asa numita stiinta e strins legata de politic; uitati-va numai la cati rectori sint mari activisti de partid, ba la PSD, sau la altele
Raspunde

Nu veobesc lichelele, Remus Cernea vorbeste

de Nicu(Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 03:36

Nu vorbesc politicienii de carton pe care-i avem, dar oamenii decenti precum Remus Cernea vor chiar 10% din PIB pentru educatie si cercetare.
Raspunde

Doua intrebari

de L.A.(Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 06:26

1) De cand A. Dorobantu e unul dintre cei mai buni jurnalisti de stiinta ? Ceea ce face dumnealui chiar e jurnalism stiintific?
2) Daca dl Mironov citeste aceste randuri sa dea situl Uniunii Jurnalistilor de Stiinta. Sau oricine altcineva il are!! Ca pana una alta suna ca o organizatie cu o mana de membrii.
Raspunde

Da0o dracu' de stiinta!

de mao, marţi, 17 noiembrie 2009 - 11:43

Religia sa traiasca! Ca astia e mai multi!...
Raspunde

fara industrie, greu se vad efectele banilor investiti in stiinta

de nenea(Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 12:02

....aici e buba
1. nu stam bine
  
  de romanul(Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 21:03
  
  Am vazut o statistica si avem fata de unele tari UE de 50X mai putine patente pe milionul de locuitori, adica ramasi in urma este putin spus. Nu avem nici o universitate in top 500, nu avem nici un supercalculator in top 500 a supercalculatoarelor. La voluntari boinc Ungaria are 14500 si Romania 5600, desi tara vecina are o populatie pe jumatatea noastra.
Raspunde

de (Vizitator), marţi, 17 noiembrie 2009 - 21:41

nu isi vorbesc fiindca cei care fac politica, nu au nimic in cap