Însă nu aceasta este principala concluzie a grevei de astăzi de la metrou. Cel puţin, nu a mea.

De când sunt în Bucureşti, doar astăzi mi-am dat seama câţi oameni puturoşi se urcă în metrou doar pentru a ajunge de la Unirii la Universitate. Şi astăzi, când făceam alături de sute de alţi oameni acest drum, mi-am dat seama că omul este o specie care, deşi dispune de o lene extraordinară, îşi păstrează capacitatea de a se adapta.

Efecte secundare

Astăzi, în prima zi de grevă, unii s-au adaptat tocmai prin lene şi au ales să rămână acasă, că doar aveau motiv. Alţii s-au cocoţat pe scările autobuzelor, troleibuzelor, tramvaielor sau au lungit şirul maşinilor blocate în trafic. Alţii, deloc puţini, au ales să îşi aducă aminte că picioarele lor pot parcurge şi distanţe mai mari decât cea până la staţia de metrou şi retur.

În zilele dinainte de grevă, cred că m-am întrebat de sute de ori ce o să facă precupeaţa cu covrigi de la metrou, paznicii cu măşti de gripă sau cerşetorul bătrân, cu păr alb, care se târăşte în cioturile picioarelor şi se freacă pe barbă cu primul leu primit. Şi mă întrebam ce va face ziarul Ring, că doar nu va mai fi nici naiba la metrou să citească editorialele lui Cristoiu şi Păunescu.

Ei, bine, doar pe femeia cu covrigii de 0,7 lei nu am văzut-o. În rest, erau toţi, adaptaţi. Bătrânul cerşetor se postase la 10 metri de BRD-ul de la Brătianu, paznicii erau bine mersi la muncă, păzind metroul gol şi profitând de lipsa de vânzoleală pentru a vorbi la telefon fără mască pe figură, iar Ring-ul mi l-a întins un băiat zâmbitor de parcă el venise cu metroul la muncă.

Mă uit în Ring, care deschide, firesc, cu greva de la metrou: "Metroul - în grevă. Bucureştiul - paralizat". Cu greva - sunt de acord, dar cu paralizia - mai puţin. Nu zic că e titlu prost, dar e neinspirat. De ce? Pentru că n-am văzut de când sunt pe aici (eu sunt dintr-un oraş fără aglomeraţie din Gorj) atâţia oameni mergând pe trotuar. Pentru că nu am auzit niciodată o femeie durdulie de vreo 50 de ani sunând pe cineva pentru a povesti cu satisfacţie că a mers pe jos de la Armenească la Universitate.

Şi mai e ceva. Cât am mers de la Unirii la Universitate şi apoi spre Politehnică, am văzut zeci de biciclişti nătângi, semn că nu făceau asta zilnic, dar au înţeles că este o soluţie la criza transportului. Iată, o nouă criză în anul crizelor! Aşa că priveam cu indulgenţă cum sunt claxonaţi, cum schimbă benzile şi direcţiile fără semne din mână, având în minte scuza universală că suntem o specie în adaptare. Măcar suntem mai rapizi în gândire ca peştii.

Când treceam pe lângă Grădina Botanică, mi-am adus aminte de un episod din copilărie. Mă gândesc că sunt un egoist nesimţit. Eu îmi aduc aminte de lucruri frumoase, iar troleibuzul 61 geme de oameni. Dar asta nu îmi împiedică amintirea. Eram prin a patra şi mă apucase nebunia pescuitului. Am mers la o baltă în care se spunea că sunt peşti imenşi, dar eu nu prindeam niciodată vreunul mai mare decât o cretă. Şi am prins o reginuţă, un peşte mic, durduliu şi frumos colorat. Cum era primul pe ziua aceea, i-am dat drumul, cum îmi era obiceiul. Numai că am scos stângaci acul şi i-am ciuntit teribil "buza". Peste o oră l-am prins iar. Pot să bag mâna în ac şi să mi-o ciopârţesc că era acelaşi. Deci nu se învăţase minte, sărmanul peşte.

Mă solidarizez răului şi mă urc şi eu în 61, să văd cum e. Două fete, studente la Jurnalism, povestesc despre grevă. "De la Leu la Universitate fac fix 45 de minute. Aşa cu maşina, până o aştept, până se mai opreşte la stopuri, fac tot atât. Şi ştii, mersul pe jos face...". Bun calcul, numai că la întoarcere a luat troleul.

Efecte terţiare

Uneori mă gândesc la lucruri de o absurditate rară. Spre exemplu, am constatat că principala câştigătoare a grevei de la metrou este industria ţigărilor. Raţionamentul e simplu. Zilnic, avem 650.000 de călători la metrou. Să zicem că 300.000 fumează. Fiecare petrece în metrou, unde fumatul este interzis - atât în staţie cât şi în tren -, circa 30 de minute zilnic. Timp în care măcar jumătate dintre fumători ar trage măcar una în piept. Puteţi să spuneţi că nici în RATB nu se fumează, dar câţi nu îşi aprind ţigara, trag repede din ea şi o aruncă în faţa maşinii care năvăleşte în staţie? După calculele mele, s-au fumat cu măcar 100.000 de ţigări mai mult. Deci 5.000 de pachete.

Alt gând este legat de socializarea extremă de astăzi. Nicicând nu am văzut necunoscuţi vorbind mai mult ca astăzi. Spre exemplu, eram la Crângaşi şi cineva întreba cum poate ajunge la Gara de Nord. Cu metroul, ajungea imediat. Dar când i-a explicat un tânăr o combinaţie ciudată de mijloace de suprafaţă, feţele lor se luminau. La sfârşit, chiar zâmbeau, ambii amuzaţi de ciudăţenia situaţiei. Şi acesta este doar un caz.

CITIŢI ŞI:

Bucureştenii, solidari în faţa grevei

Metroul scoate Capitala în stradă

Atenţie, se închid uşile până la ora 16:00! | VIDEO

Cum blochează bugetarii România în prag de Sărbători

De ce nu a vrut Ceauşescu metrou în Drumul Taberei

EDITORIALUL EVZ: Vatmanul Geoană ne lasă fără metrou

Bucureştiul, sub asediu

Cine câştigă de pe urma grevei de la metrou