Cel mai mare fotbalist din istoria României salută căderea economică, spunând că are meritul de a-i fi pus la respect pe miliardarii de carton.

De doi ani, Gică Hagi, cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc, s-a retras în lumea lui, pe care, spune, o stăpâneşte foarte bine: Academia care-i poartă numele. Nu vrea să mai audă de scandaluri, de discuţii fără logică şi de bălăcărelile din emisiunile de profil.

Sătul de veşnicele polemici din Liga I şi de bătaia de joc la care sunt supuşi antrenorii, „Regele” a preferat să coboare doar pe gazonul şcolii sale de fotbal.

Regatul său nu epatează, e modest, situat pe nişte străduţe întortocheate din Capitală. Biroul fostului mare internaţional se află într-un complex de blocuri moderne din zona Cartierului Francez.

Nicăieri nu-i vezi scris numele. Trebuie să întrebi de două ori, pentru a ajunge la locul dorit, altfel rişti să te învârţi ca morişca printre imobile.

La „Rege” se intră numai cu cartea de identitate

La intrarea în clădire, un portar de vârsta a treia ne notează numele în registru şi ne întreabă: „Sigur sunteţi de la ziar? Sper să fie aşa”. Apoi ne cere şi buletinele.

La final, ne spune să luăm liftul până la etajul cinci. Când se deschid uşile, vedem sigla: „Fundaţia Gică Hagi”.În apartament este forfotă, lumea lucrează. Soţia lui Gică Hagi, Marilena, pare o simplă angajată a fundaţiei, se agită cu nişte acte şi discută cu oameni de afaceri.

Într-una dintre încăperi vedem pe masă o mostră din plastic a Cupei Mondiale din 1994, ediţie la care naţionala României a realizat cea mai bună performanţă: calificarea în sferturile de finală.

Vrem să-i facem o fotografie lui Gică împreună cu trofeul, dar refuză politicos, zâmbind. „Nu l-am câştigat, ca să-l ţin în mână”, şi pune cupa pe masă.

„Şi noaptea, când nu dorm, mă gândesc la Academie”

Interviul cu Gică Hagi este plin de învăţăminte, mai ales pentru generaţia tânără. Fostul jucător de la Real Madrid şi FC Barcelona îşi stăpâneşte perfect emoţiile, trecând degajat peste întrebările care l-ar putea arunca în gura lumii.

„Ştiu că voi, presa, mai căutaţi polemica, dar pe mine nu mă mai interesează. M-am retras, nu mai sunt într-o ceartă continuă”, ne spune „Regele”, care nu mai antrenează din septembrie 2007, atunci când s-a despărţit de Steaua.

Interesant este că, pe tot parcursul dialogului, Gică a simţit nevoia să repete că, pentru el, cel mai mult contează proiectul Academiei de Fotbal, nu cariera de antrenor:

„Sunt fericit. Visul meu cel mare e Academia. Şi noaptea, când nu dorm, am gânduri legate de acest aspect. Când eram jucător, munceam două sau trei ore pe zi. Acum, însă, lucrez 24 de ore din 24. A lucra cu copiii înseamnă să faci fotbal. Legat de antrenorat, nu mă grăbesc”.

Gică vorbeşte cu sinceritate de spre proiectul său, despre situaţia critică din fotbalul românesc, despre criza economică la nivel mondial, dar şi despre planurile pe care le va avea după ce va ajunge la vârsta de 50 de ani: „L-am luat pe fiul meu, Ianis, la Academie. Sper să fie peste mine ca fotbalist. O să-i las lui Academia, fiindcă nu voi fi etern”.

INTERVIU

„Tinerii nu mai aveau noţiunea de a munci, ci de a specula”

EVZ: Ai fost la un pas să preiei din nou banca tehnică a unei formaţii, după o pauză de doi ani. De ce i-ai refuzat pe turcii de la Ankaragücü?
Gică Hagi: Au fost doar discuţii, era o intenţie de-a lor să mă pună antrenor. Le-am zis clar că preiau echipe doar de la începutul sezonului, nu din mers. Om vedea dacă voi mai vorbi cu ei pe această temă.

Nu simţi o frustrare că stai pe tuşă de atâta timp?
Nu stau pe bară, sunt implicat la şcoala mea de fotbal. Avem aproape 400 de copii, mergem la toate competiţiile. Cu jucători de 7-12 ani participăm la întreceri la nivel judeţean, iar cu cei de 13-18 ani - la nivel naţional.

Vei reuşi să ajuţi fotbalul româ nesc?
Fotbalul românesc este în situaţia în care rezultatele vorbesc. Stăm foarte prost, suntem jos de tot. Trebuie să avem proiecte pe zece ani şi să muncim mult, chiar gratuit vreo cinci ani, altfel va fi de rău. Suntem obligaţi să investim în tineri. Îmi fac datoria, pentru că aşa consider că este bine. Vreau să-i ajut pe copii să-şi îndeplinească visele.

Jucătorii de acum sunt renumiţi prin viaţa lor nocturnă.
Ţinem foarte mult ca jucătorii noştri să fie educaţi în spirit bun. Ca să devii mare fotbalist, nu e de-ajuns să dai doar cu piciorul în minge. Trebuie să ai şi şcoală, comportament exemplar atât în teren, cât şi în afara lui. Copiii mă au model pe mine. Mai cobor pe gazon, le dau explicaţii jucătorilor şi antrenorilor. Îmi place să fiu câştigător, aşa că pun presiune pe ei. Cum sunt eu, aşa trebuie să ajungă şi ei.

De ce lumea nu mai iese în stradă, cum era în anii '90?
Pentru că nu s-a lucrat bine la centrele de copii şi juniori. Când ne vom schimba mentalitatea şi nu vom mai gândi de azi pe mâine, va fi altfel. În trecut, fotbalul românesc a fost organizat, am avut continuitate în rezultate şi stabilitate, exista şcoala „Luceafărul”, se concentrau valorile. De aceea, Steaua şi Dinamo făceau furori în Europa. Când vorbim despre fotbalul românesc, trebuie angrenată toată ţara. Să ajungi să ai ambasadori, aşa cum sunt eu, Nadia, Ilie Năstase. Să te cunoască spaniolul, americanul, nu să facem proiecte pe hârtie. Dau exemplul Spaniei. Mai grav este că spaniolii ne-au luat-o înainte şi la handbal.

Deci, eşti dezamăgit de ceea ce vezi în jurul tău?
Sunt dezamăgit că fotbalul românesc nu merge bine sau că nu obţinem o calificare la copii şi juniori şi că turcii şi sârbii ne-au depăşit categoric. Nu există club mare fără un centru puternic de juniori. Ăsta este primul aspect pe care l-am zis când am semnat cu Steaua. La Timişoara a fost mai bine, pentru că am stat şase luni şi am lansat vreo şapte jucători. La Steaua, din păcate, am prins o perioadă scurtă, dar tot am promovat un jucător, pe Bicfalvi. Putea să crească mai mult de când am plecat, dar a jucat puţin.

Resimţi criza economică?
A lovit pe toată lumea. Acum suntem mai chibzuiţi. Când facem un lucru, gândim de mai multe ori. Criza a venit la ţanc, ne-a adus cu picioarele pe pământ. Fiecare visa, vorbea de milioane. Trebuia să existe, mai ales pentru tineret. Tinerii nu mai aveau noţiunea de a munci, ci de a specula. Trebuie să înveţe să lucreze. Ne vom dezvolta foarte mult în următorii ani, pentru că Europa vrea asta. În istoria lumii, suntem o ţară specială. Suntem latini, înconjuraţi de slavi, deschişi şi inventivi, dar vorbim prea mult, ne place să bârfim. Criza i-a afectat pe bişniţari.

Gică Hagi, cel mai mare fotbalist român din toate timpurile

DECIS

Nu mai revine la Steaua în „era Becali”

Deşi ţine foarte mult la Steaua, Gică Hagi exclude varianta de a veni în Ghencea câtă vreme echipa va fi patronată de Gigi Becali. Întrebat dacă s-a împăcat cu Becali, „Regele” a evitat să vorbească despre finanţatorul „roş-albaştrilor”.

„Patronul trebuie să rezolve problema cu suporterii care mă cer din nou la Steaua. Nu mă mai implic. Am plecat de-acolo, nu ştiu când mă voi întoarce. Fac întotdeauna totul pentru Steaua, dar nu în momentul de faţă. Nu mă laud că am jucat la Steaua, ci că sunt fan al acestei echipe de când m-am născut”, ne-a declarat Hagi.

El a negat că ar avea ofertă de a antrena Farul Constanţa. „Poate, într-o zi, voi antrena Viitorul Constanţa, echipă pe care am creat-o. Deocamdată nu mă interesează Liga I, v-am spus că am de lucru, nu merg la meciuri decât foarte rar. Pur şi simplu, nu am timp”, a completat Gică.

PĂREREA LUI GICĂ

despre propria imagine

despre „Generaţia de Aur”

despre el, Nadia şi Năstase

despre fotbalul actual

despre reţeta succesului său

"Trebuie să avem o stabilitate la nivelul antrenorilor. Mi-am exprimat întotdeauna această idee, cu riscul de a pleca. Antrenorilor li s-a luat autoritatea şi personalitatea, iar rezultatele sunt spontane."

despre antrenori