Clasamentul Shanghai nu este unicul indicator al calităţii universitare, spune acesta, precizând că topul „reflectă destul de bine realitatea: chiar dacă există elemente ale calităţii în unele universităţi, calitatea sistemul universitar din România nu se ridică la un nivel satisfăcător pentru gradul de dezvoltare pe care trebuie să-l atingem”.

Soluţii

Expertul în educaţie, propus recent pentru postul de ministru al educaţiei şi în guvernul Croitoru– dar care nu a trecut testul votului în Parlament – consideră că există soluţii pentru a remedia situaţia actuală. În primul rând, „avem o extraordinară rezervă neexploatată de cadre universitare tinere, atât în ţară, cât şi în străinătate”.

În al doilea rând, mulţi rectori sunt preocupaţi de modul în care să ridice nivelul calităţii, dar, de multe ori, se izbesc de constrângeri legislative care nu-i lasă să-şi pună în aplicare eficient ideile. Iar pentru acest lucru este nevoie „de un guvern funcţional şi de o lege funcţională cât mai repede”, a mai spus acesta, subliniind că partidele parlamentare trebuie să rezolve rapid situaţia legii educaţiei, care acum este la Curtea Constituţională, în urma contestării de către liberali.

SUA, pe primele locuri

Statele Unite ale Americii ocupă primul loc în această prestigioasă clasificare, având 59 dintre unităţile din top 100, în timp ce Europa are în clasament 32 de universităţi. În privinţa statelor, pe poziţii fruntaşe se află şi Marea Britanie, Japonia şi Germania. Universitatea cu punctajul maxim e Harvard, urmată de Stanford şi California.

În realizarea clasamentului se ia în considerare activitatea ştiinţifică din cadrul instituţiei, dar şi dacă universitatea respectivă are vreun laureat/nominalizat al Premiului Nobel.

În România însă cercetarea e subfinanţaţă, în acest an având un buget de 0,18% din PIB, adică 1,1 miliarde de lei. (Andreea Archip)

O metodologie corectă

Clasificarea universităţilor din lume (ARWU) de către Centrul pentru Universităţi şi Institutul pentru Educaţie Înaltă de la Universitatea Jiao Tong din Shanghai a început din 2003 şi a fost apoi, anual, actualizată.

Acest top este realizat pe baza a şase indicatori care includ, printre altele, numărul de absolvenţi şi profesori care au câştigat Premiul Nobel sau medalii în domeniile lor de  cercetare, numărul de cercetări selectate de divizia de business Thomson Scientific a Thomson Reuters, numărul de articole publicate în reviste de ştiinţă şi altele.

Deşi, iniţial, scopul acestei clasificări a fost de a afla ce poziţie ocupă universităţile chineze în lume, topul a atras atenţie din partea universităţilor din lume, a guvernelor şi a presei. Un studiu realizat de revista The Economist, acum cinci ani, comenta că acest clasament este „cel mai folosit în lume”.

Acest top şi-a construit credibilitatea pe baza transparenţei metodei de cercetare pe care o foloseşte, considerată foarte corectă. De asemenea, ARWU este văzut şi ca un punct de plecare în identificarea punctelor bune şi rele ale educaţiei în diferite state şi de stabilire a iniţiativelor de reformă.

Ştire publicată la ora 00:30 şi actualizată la ora 15:44 şi la ora 18:27.

CITIŢI ŞI:

Europa, peste SUA în topul universităţilor