Jocurile Olimpice de Iarnă vor începe vineri, 12 februarie. Până atunci, sportivii au de tras din greu la antrenamente cel puţin ciudate, dar foarte utile, după cum veţi vedea. Schiori care sar în apă, biatlonişti în tricouri cu un soi de role în picioare şi sportivi supuşi la o serie de exerciţii la sală care înving şi cea mai bogată imaginaţie.
Reporterii publicaţiei americane Time au intrat pentru o zi în pielea unui sportiv care se pregăteşte de Olimpiadă. Ce a ieşit, vedeţi mai jos. Sărituri cu schiurile
Înainte a a ajunge la trambulină, sportivul are destulă treabă în sală,
unde nu are nevoie de schiuri sau cască. Sportivul exersează
desprinderea de masa trambulinei. Cu picioarele pe un scaun, schiorul
fandează picioarele şi sare, pentru a fi sprijinit de un asistent. Pe
trambulină însă, el va trebui să se bizuie doar pe schiuri şi vânt.
Schi acrobatic
Antrenamentul sportivilor care practică săriturile acrobatice
(aerials) începe în sala de gimnastică. Aici, practicanţii probei de
aerials îşi exersează elementele acrobatice pe o trampolină.
Antrenamentul pe zăpadă se limitează la cel mult 20 de sărituri pe zi,
el fiind destul de periculos pentru sportivi din cauza riscului ridicat
de accidentare. Astfel, sportivii se antrenează pe o rampă de sărituri,
însă aterizarea se face într-o piscină.
Biatlon
Pentru a deveni mare
biatlonist, nu e nevoie de antrenament pe un frig de crapă pietrele. La Lake Placid, americanii se antrenează în tricou şi pe
asfalt. În picioare poartă schiuri mutante, cu rotiţe la cele două
capete, iar beţele din mâini sunt tocite la capete. La ţintă însă,
condiţiile sunt cele de concurs, mai puţin emoţiile şi frigul care
te-ar putea face să îţi tremure mâinile.
Bob patru
Echipajul american de bob patru condus de Steve Holcomb, care ocupă
primul loc în ierarhia mondială, îşi dezvăluie secretele pentru revista
"Time". Un bob competitiv nu este de ajuns în competiţiile olimpice.
Elementul central al echipajului este cârmaciul, care este susţinut de
trei colegi. Munca în echipă, pregătirea în sala de forţă,
sincronizarea la start şi cercetarea pârtiei sunt ingrendientele
principale ale unei reţete de succes în competiţiile de bob.
Snowboard Cross
Antrenamentul începe cu multă muncă la sala de forţă, iar metodele surprinzătoare vin abia la sfârşit. Mai întâi, sportivii urcă pe un simulator în formă de semisferă, care îţi testează echilibrul. Pentru a împinge tare la plecarea în cursă, sportivul se antrenează trăgând un cărucior cu greutăţi. Apoi, un pic de muncă cu placa de skateboard şi câteva simulări de plecare, pe o pistă care se termină într-un bazin cu bureţi.
Curling
Înainte de a exersa pe gheaţă, sportivii se antrenează pentru fandarea dinaintea aruncării. Dacă îţi pierzi echilibrul în timpul unei lansări, aceasta e compromisă. Reporterul Time încearcă ceva nou: o lansare cu două pietre.
Skeleton
Jurnalistul revistei "Time", Sean Gregory, o urmăreşte pe campioana mondială de skeleton Noelle Pikus-Pace într-o zi obişnuită de antrenament. Exerciţiile de încălzire sunt esenţiale pentru practicanţii skeletonului. Startul evoluţiei - când sportivul împinge sania şi apoi se aruncă pe ea, cu capul înainte -, dar şi studierea pistei sunt cele mai importante elemente ale antrenamentelor de skeleton, sport în care se ating viteze de peste 130 de kilometri pe oră.
Sanie dublu
Sania este diferită de skeleton din cauza poziţiei sportivului, care coboară pârtia cu picioarele înainte. La start, sportivii nu pornesc din picioare, ci sunt aşezaţi pe sanie, astfel că o plecare bună depinde de forţa braţelor, dar şi de sincronizarea celor doi sportivi. În sanie sunt folosite mânuşi speciale pentru contactul cu gheaţa. Aceste mânuşi au ataşate nişte gheare, pentru o mai bună aderenţă.
