|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
Închizi ochii, te gândeşti la iubită sau la iubit, la un colţ de rai ori la o friptură suculentă şi, inevitabil, îţi zâmbeşti. Oare cum arăţi în momentul acela? O mie de oameni vor afla.Într-o dimineaţă de sâmbătă, pe când dădea cu aspiratorul prin casă, Alexandra, fotograf de meserie, s-a surprins zâmbind. Nu pentru că vreun duh al aspiratorului i-ar fi spus un banc bun, ci doar aşa, pur şi simplu. „Ce-ar fi să fotografiez sute de oameni visând, în momentele lor de retragere în ei înşişi?”, şi-a spus ea.
Aşa a început proiectul „Day dreaming” (Visând Ziua), care a adus până acum în studioul foto 700 de bucureşteni ce visează ziua în amiaza mare. Visători în Capitală ar mai fi, însă Alexandra a oprit deocamdată proiectul: nu mai făcea faţă numărului mare de doritori.
Comunitatea visătorilor, strânsă prin Facebook
Vestea că un fotograf te imortalizează în timp ce visezi cu ochii închişi s-a răspândit din gură în gură, din blog în blog. Oamenii au venit entuziasmaţi şi emoţionaţi, s-au aşezat pe scaun, au închis ochii, s-au gândit la ceva frumos preţ de câteva minute şi au plecat cu zâmbetul uitat pe buze. Au povestit prietenilor, care a doua zi se înfiinţau şi ei la uşa fotografului.
Le cerea să se gândească la ceva frumos în timpul celor cinci minute de reverie: unii s-au gândit la iubit ori iubită, alţii, care veneau obosiţi şi flămânzi de la serviciu, şi-au imaginat câte-un şniţel ori un hamburger.
În prima zi a proiectului, Alexandra însăşi a fost subiect de daydreaming. A închis ochii şi s-a gândit la ceva ce apare frecvent în visele ei. „Visez frecvent la o ţară nouă, colorată într-un albastru cu soare, în care găseşti mare, munte, chitări, voie bună şi oameni pe aceeaşi lungime de undă”. „În primele două zile, veniseră deja 40 de persoane, jumătate prieteni, jumătate necunoscuţi, în condiţiile în care nu făcusem deloc publicitate. Postasem doar ideea pe Facebook”, zice tânăra.
Daydreaming pe plajă ori în staţii de autobuz
După două luni s-a văzut nevoită să spună stop: site-ul cu pozele visătorilor depăşise traficul permis, iar la uşa ei se făceau cozi. Într-o dimineaţă, holul din faţa studioului era plin de oameni veniţi să zâmbească aparatului. Unii se simţeau atât de bine, încât refuzau să plece: s-au împrietenit, au pus mâna pe chitările din studio, s-au pus pe cântat şi aşa, în jurul Alexandrei, s-a format o comunitate veselă.
Surprinsă de amploarea luată de ideea ei, şi-a propus să se extindă în ţară. Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov, Sibiu, Iaşi şi Constanţa sunt oraşele pe care vrea să le includă în turneu, iar la final, când zâmbăreţii vor fi gata imortalizaţi, vrea să-i cheme pe toţi la o petrecere, poate chiar pe plajă, unde va proiecta fotografiile. Sau, dacă va reuşi să se mobilizeze, i-ar plăcea să expună printuri mari prin oraşe, în staţiile de autobuz şi în diverse alte locuri unde oamenii ar avea nevoie de un imbold să zâmbească.
Pentru a face rost de bani de turneu, dar şi pentru evenimentul final, Alexandra a început să scrie un proiect pentru potenţialii sponsori. Admite că lucrează greu la el, e fire de artist şi nu se pricepe prea bine nici la hârţogăraie, nici la bani, însă o mobilizează entuziamsul din jurul iniţiativei ei.
Drumul spre relaxare
„Aproape 90% din informaţia care vine spre creierul nostru este de natură vizuală. Când închidem ochii şi dispare stimulul vizual, se deschide drumul spre starea de relaxare”, explică Radu Braga, specialist în neuroştiinţe, zâmbetele calde de pe feţele celor ce i-au pozat Alexandrei cu ochii închişi.
„În primele două zile de la lansarea proiectului veniseră deja 40 de persoane, jumătate prieteni, jumătate necunoscuţi, în condiţiile în care nu făcusem publicitate.“,
ALEXANDRA SANDU, fotograf
 CV
Studii de Film, carieră de fotograf
- Alexandra Sandu are 25 de ani, dar arată ca o puştoaică de 17.
- Are privirea senină şi caldă, un discurs inteligent şi e plină de modestie când vorbeşte despre ea.
- A absolvit Comunicare Audio-Vizuală în cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde s-a pregătit pentru o carieră de scenarist sau critic de film.
- N-a fost să fie aşa, a atras-o mai mult fotografia, iar acum trăieşte din această meserie.
- Nu are cablu şi nu se simte bine la mall, îi place să cânte la chitară, să citească, să vadă filme bune şi să călătorească.
- Uneori, când nu are ceva important de făcut, porneşte la drum fără o destinaţie precisă.
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Foooooarte frumos!
...o idee exceptionala! foarte frumos sa te "vezi" cand cand visezi sau cand iti amintesti momente din amintiri... mult succes! abia astept sa vad expozitia, sper sa ajungi si la Iasi!
munca nu arta
pfffffffffff !!!!!!!!
ce de oameni fericiti in tzara asta.
chitari, flori in par, usi albastre. de asta nu munceste nimeni in romania. voi artistii nu stiti decat sa cereti. MILIOANE DE ROMANI DAU BANI LA BUGET CA VOUA SA VI SE FINANTEZE PROIECTE FALIMENTARE. Daca ati aduce bani de acasa ati invatza ce e aia rusine.
titilica...
.. daca ti-as spune ca esti "bou" as jigni boul, si ti-e superior. oamenii care gandesc ca tine fac umbra degeaba pe pamant. bani, bani, bani... vai de SUFLETUL vostru in ce hal sunteti...
Magazine de vise!!!
Cum sa nu viseze cand voi aveti pana si "magazine de vise"!!!! Mai mare rasul, moaste, aghiasma, prezicatoare, mame Omida etc!! La noi ca la balamuc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
proiecte frumoase, tara de cacao
eram convins ca la asemenea initiative se vor gasi tot felul de neindreptatiti ai sortii sa se planga ca in viata trebuie munca si nu arta. poate ca fata asta in afara proiectului munceste sa isi castige painea, la fel cum poate oamenii care vin sa se destinda in fata aparatului vin dupa o zi de munca. dar hai sa muncim toti ca dobitocii ca sa ne masuram in case si masini si sa nu mai dam doi bani pe arta, pe vise, pe lucrurile frumoase!