Niciun primar din Bucureşti n-a reuşit vreodată să scoată lumea la lopeţi cum a făcut ieri un mesaj propagat pe internet, pe Yahoo messenger sau pe reţeaua de socializare Facebook.

Câteva zeci de tineri lopătează de două zile ca să scoată de sub tonele de zăpadă vreo 300 de câini adăpostiţi pe un câmp la ieşirea din Glina.

“De regulă suntem doi-trei oameni aici, venim prin rotaţie şi dăm de mâncare la câini. Ce vedeţi acum n-am văzut niciodată şi nici nu cred c-o să mai vedem!”, a recunoscut Andreea, una din voluntarele Asociatiei Robi, pentru protecţia animalelor.

Fete de mall la lopată

“Ferma” maidanezilor e cunoscută în comuna Glina. Localnicii te privesc ciudat şi cu oarecare milă în timp ce-ţi dau indicaţii cum să găseşti locul. Nu par să înţeleagă urgenţa situaţiei, aşa cum au înţeles-o, de exemplu, cele două Aline venite cu lopeţile direct dintr-un magazin de grădinărit. Aveau şi preţul pe ele, lopeţile.

Fetele erau îmbrăcate mai degrabă de mall, dar animate de dragostea sinceră faţă de animale: “Am venit, spuneţi-ne ce trebuie să facem! Am primit un mass pe mes* şi am venit imediat. Stăm în Vitan!”, explică rapiditatea cu care au ajuns una dintre Aline, ceva mai îmbrăcată decât tiza ei, care-şi arată discret bronzul de solar din zona lombară.

Fetele s-au pus pe lopătat. La fel ca ele alţi 30-40 de oameni se chinuie să scoată zăpada din ţarcuri, o aruncă pe aleea centrală de unde un utilaj o impinge periodic la marginea ţarcurilor, în câmp. Un munte de zăpadă alb murdar dă deja ecou lătrăturilor, la marginea fermei.

Câinii nu se decid dacă sunt bucuroşi de atâta companie sau geloşi pe fraţii lor care au reuşit să scape din ţarcuri în timpul viscolului. De aceea lopeţile mai servesc şi la despărţirea vreunei cozi de câine liber, intrată din greşeală în colţii unuia rămas în ţarc. Acum vreo 50 de maidanezi umblă liberi prin jurul fermei şi s-au împrăştiat pe drumul ce vine dinspre Glina. N-au deprins convenţia canină a lătratului la roată, dar au pe ce să exerseze. La intrarea în fermă s-a făcut coadă de maşini. Toate pline de voluntari.

“Am aflat de pe Facebook că e gravă situaţia aici. Tocmai adoptasem un câine la distanţă de la Asociaţia Robi – că am şi eu alţii la bloc, nu mai am unde să-l ţin - şi acum am aflat că a murit”, îmi povesteşte o voluntară în timp ce împarte frăţeşte un sac cu mâncare la mai mulţi căţei. Unul dintre ei, roşcat şi cu mustăţi zbârlite, lasă baltă toată mâncarea ca să se gudure la noii veniţi. E “Mustăcilă”, cel mai afectuos membru al stabilimentului.

Viaţa unui câine valorează la fel ca a unui om

Dintr-un ţarc, Daniela aruncă zăpada afară cu făraşul, în timp ce întreţine conversaţia şi cu “chiriaşul permanent” al locului. Câinele o aprobă din priviri de pe pragul cuştii.

“Am aflat de la o prietenă, pe email. Am adoptat şi eu un câine cu handicap, şi acum e bine, dovadă că nu are nevoie decât de îngrjirire şi dragoste. Azi am plecat de la serviciu, le-am zis că pot să mă dea şi afară, că eu vin să deszăpezesc câinii. Dar au zis că nu e nicio problemă. Sunt avocată şi şeful meu e britanic, are altă mentalitate. Pentru mine viaţa unui câine e la fel de importantă ca viaţa unui om”, conchide Daniela Iaru. Dacă ar sări tot aşa şi în ajutorul unor oameni înzăpeziţi? Sigur, “dacă ar şi să mă sensibilizeze la fel, cu siguranţă!”.

• Dacă doriţi să ajutaţi sau să aflaţi mai multe despre activitatea celor două asociaţii care întreţin adăpostul, accesaţi www.adouasansa.com şi www.4animals.ro.
  
  
  
  SALVARE. Deszăpezirea câinilor s-a făcut cu ajutorul câtorva zeci de internauţi, sensibilizaţi pe Yahoo sau Facebook
  Foto: Codrin Prisecaru
  

* Pentru aceia care nu ştiu ce e un “mass pe mes” – e vorba de un mesaj transmis online către toată lista de prieteni de pe Yahoo messenger. Din listă în listă, mesajul s-a propagat ca un bulgăre de zăpadă şi s-a dovedit, în cazul acestei acţiuni, cel mai eficient anunţ de “clacă”, cum se spunea pe vremuri, la ţară, când satul se aduna la unul acasă, să-l ajute în gospodărie.