O comisie româno-rusă, înfi ințată în 2004, face demersuri de 13 ani pentru restituirea completă a arhivelor României, a operelor de artă, a aurului, dar și a celorlalte bunuri care au fost duse în Rusia, în 1916 și 1917

Autorităţile române vor merge la Moscova în luna iunie, după ce anul trecut au reuşit să se întâlnească cu partea rusă după o pauză de 10 ani.

Reprezentanţii României şi cei ai Rusiei s-au întâlnit de patru ori pe tema restituirii Tezaurului României, după ce în anul 2003 s-a înființat o comisie comună în acest sens: în 2004, 2005 și 2006, iar apoi abia în iunie 2016. Partea română susţine că a făcut demersuri în cei zece ani în care membrii comisiei nu s-au reunit, însă potrivit unor răspunsuri trimise de Ministerul Afacerilor Externe în Parlament, în anii 2009 şi 2011, nici autorităţile române nu au fost prea insistente după anul 2006.

93,4 tone de aur

Potrivit u nui răspuns dat de Ministerul Afacerilor Externe pentru EVZ, situaţia a început să se deblocheze în 2016, iar anul acesta, la jumătatea lui, autorităţile române vor merge la Moscova, ca să discute despre restituirea integrală a averii României, dusă în anii 1916 şi 1917 la ruşi. „Membrii Comisiei au convenit asupra organizării în a doua jumătate a anului 2017, la Moscova, a următoarei sesiuni a acesteia (comisia mixtă - n.r.) și asupra dinamizării activității sale pe diferite direcții de acțiune, precum intensificarea activității de identificare în arhive și de cercetare a documentelor relevante pentru problematica Tezaurului României”, au explicat reprezentanţii Ministerului de Externe pentru EVZ. O întâlnire în România, două la Moscova Potrivit unui răspuns trimis în Parlament de către Ministerul Afacerilor Externe în anul 2009 și care este semnat de către ministrul de la acea vreme, Cristian Diaconescu, la 4 iulie 2003, miniștrii de Externe ai României și ai Federației Ruse au semnat declarația comună prin care au decis înființarea unei Comisii comune româno-ruse alcătuită din istorici și alți specialiști, care să studieze problemele izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului românesc.

„Comisia a fost înfiinţată în 2004 şi s-a întrunit de trei ori: prima dată la Bucureşti (în 2004) şi de două ori consecutiv la Moscova (în 2005 şi 2006), după care partea rusă a refuzat să mai dea curs invitațiilor repetate ale părții române de a veni în România, pentru organizarea următoarei sesiuni. Conform regulamentului de funcţionare al comisiei, aceasta trebuia să se reunească alternativ la Bucureşti şi la Moscova”, se precizează în răspunsul citat.

Cristian Diaconescu a arătat că miniştrii în funcţie ai Afacerilor Externe ai României la acea vreme au făcut demersuri scrise (octombie 2006) și verbale (februarie 2009) pe lângă ministrul rus al Afacerilor Externe, se mai specifică în documentul trimis de Ministerul de Externe în Parlament în 2009, ca răspuns la o interpelare făcută de Adrian Gurzău, deputat la acea vreme.

„În 1934, Rusia a restituit României cea mai mare parte a arhivelor, iar în 1956 a restituit „un mare număr” de opere de artă. Pe parcursul anilor, autorităţile române au înteprins demersuri repetate pentru restituirea integrală a Tezaurului, între care 93,4 tone de aur reprezentând stocul metalic al Băncii Naţionale a României”, se explică în document.

În 2011, România cerea un răspuns Rusiei

O altă interpelare făcută în Parlamentul României, în anul 2011, de către deputatul Valentin Andrei Sava, arată că a existat un blocaj între partea română și cea rusă pentru o perioadă de zece ani. Potrivit răspunsului formulat de către Ministerul Afacerilor Externe la întrebarea deputatului privind, stadiul restituirii Tezaurului, discuțiile s-au blocat în perioada 2006-2011.

„În condițiile în care, în ultimii ani, partenerii ruși nu au mai dat curs invitațiilor părții române de a organiza o nouă sesiune a Comisiei Comune, Ministerul Afacerilor Externe a ridicat în mod curent, în discuţiile cu partenerii ruşi, problema reunirii Comisiei”, se preciza în răspunsul trimis în Parlament şi care era semnat de către secretarul de stat Anton Niculescu.

Reprezentanţii ministerului au explicat că în perioada 25- 26 martie 2016 a avut loc, la Sinaia (România), cea de-a IV-a sesiune a Comisiei comune româno- ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial.

Ce s-a urcat în vagoane și s-a trimis la Moscova

Tezaurul României este cel care a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul Primului Război Mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național. După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia. Cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituită, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
•  efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
•  o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparțineau Băncii Naționale a României). Valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

Rușii au făcut trei restituiri parţiale

Prima restituire parțială din anul 1935. În seara zilei de 16 iunie 1935, în gara Obor din București sosesc 17 vagoane de marfă, încărcate cu 1.443 de lăzi, provenind de la Moscova. Lăzile cu bunuri au fost predate diferiților reprezentanți ai instituțiilor prezente la descărcarea bunurilor. Pentru fiecare descărcare și predare de obiecte și bunuri s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire. Bunurile și efectele bancare (titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, garanții bancare, gajuri, ipoteci, etc.) au fost predate inspectorului I. Ciolac, șeful Comisiei de Supervizare a Guvernului Român, cu indicația ca ele să fie transmise Ministerului de Finanțe de la București.

A doua restituire parțială, din anul 1956

Pe 12 iunie 1956, ziarele relatau despre faptul că tezaurul românesc aflat la Moscova urma să fie restituit. Comunicatul oficial afirma că „poporul sovietic a păstrat cu grijă toate aceste opere de artă, care reprezintă o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român însuși”.

Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr- un total de 1.350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios etc. În total, expoziția deschisă la București în august 1956 cu obiectele sosite din URSS includea nu mai puțin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi.

A treia restituire parțială, din anul 2008

Președintele României, Ion Iliescu, l-a trimis la Moscova, în vara anului 1994, pe ambasadorul Traian Chebeleu, cu sarcina de a solicita Kremlinului „găsirea unei soluții de rezolvare a problemei Tezaurului României”. Noua conducere de la Kremlin a preluat scrisoarea oficială a Administrației Prezidențiale de la București și a răspuns că „pentru Rusia, așa-zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”. Situația părea fără ieșire, cu atât mai mult cu cât Moscova a trimis la București o delegație, în toamna anului 1994, care i-a comunicat președintelui Ion Iliescu că „problema Tezaurului, la nivel oficial, diplomatic și politic, între cele două țări, a fost definitiv rezolvată prin Protocolul semnat la Moscova, pe 6 septembrie 1956. Dar iată că tot delegația Moscovei i-a prezentat președintelui Ion Iliescu o soluție de rezolvare a problemei, prin mărirea exponențială a schimburilor economice și comerciale dintre cele două țări, oferind României un pachet de 32 de proiecte economice și comerciale, care să se deruleze prin intermediul firmelor private, din care proiectul cu nr. 32 să se denumească „restituirea componentei de metale prețioase către Banca Națională a României”. De fapt, acest proiect ar fi însemnat chiar restituirea monezilor și lingourilor de aur către Banca Națională a României. Iliescu a fost încântat de oferta rușilor și a predat problema, spre rezolvare, consilierului său pe probleme speciale, Ioan Talpeș. Acesta s-a arătat însă sceptic față de oferta Moscovei și a cerut, ca o dovadă de bună credință, ca partea rusă să predea României un set de 12 monede de aur, ce provin din primul transport al Tezaurului la Moscova, din primul tren și din prima ladă, conform listei de inventar existentă în arhive, potrivit wikipedia.ro.

Partea rusă s-a conformat și a trimis imediat un delegat la București, în decembrie 1994, cu cele 12 monede de aur cerute de Ioan Talpeș, numai că nici o autoritate românească nu a mai dorit apoi să le mai primească. Abia în data de 6 martie 2008, cu actul de donație nr. 1.272, emis de Ministerul Culturii și Cultelor, Muzeul Național de Istorie a României, donație înregistrată cu nr. 867/06.03.2008, s-a reușit predarea lor, ediții din Franța și Belgia, dintre anii 1854 și 1909, în greutate totală de 77,09 grame. Șeful Cabinetului Numismatic și Tezaur Istoric din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer Târnoveanu, a semnat actul de primire și a certificat că „toate monedele prezentate sunt autentice”.