Park Young-jin a ajuns în Coreea de Sud doar cu un an în urmă. Nu a ajuns oricum, ci pe bicicletă, evadând din sumbra fortăreață nord-coreeană.

La cei 24 de ani ai săi, tânărul are o poveste de viață ruptă parcă dintr-un scenariu de film. Fugit peste graniță din cea mai izolată țară din lume, într-un final a ajuns şi în Statele Unite unde și-a încununat experiența cu o apariție artistică la Universitatea Harvard. El a povestit ziarului britanic The Guardian modul uluitor în care i s-a schimbat viața.

De fapt, viaţa unui dezertor nord-coreean este una a contrastelor extreme, după cum comentează şi jurnaliştii britanici. A fi născut într-o ţară cu unul dintre cele mai stricte regimuri din lume nu este deloc uşor. Apoi, a scăpa din acest coşmar înseamnă a descoperi noi libertăţi şi adaptarea la noi culturi. Toate aceste în timp ce „fugitivul” se confruntă cu lipsa familiei şi puţinilor prieteni lăsaţi în urmă.

Nu dezvăluie nimic

De fapt, aceasta este și viața lui Park Young-jin, care, la vârsta de 24 de ani, nu va uita niciodată cum a reușit să fugă din țara sa de origine pe bicicletă. La scurt timp după sosirea sa în Coreea de Sud a plecat în Statele Unite pentru a participa, în cadrul unui cor la Universitatea Harvard, la „One Nation Campaign” (campanie care militează pentru reunificarea celor două Corei).

Ca mulţi alţi coreeni care au părăsit „în mod fraudulos” ţara, Park nu dezvăluie prea multe detalii despre cum a făcut exact de a ajuns să treacă graniţele periculoase ale Coreei de Nord. Este convins că, dacă dezvăluie prea multe, afectează şansele altora de a scăpa din iadul comunist. Totuși, spune că „12 zile de plimbare cu bicicleta m-au dus prin China la frontiera cu Mongolia. Și am încercat să evit pe cât de mult posibil să mă detecteze autoritățile chineze”.

„M-am simțit tânăr și liber”

Nu era prima dată când a încercat să scape: „O dată am fost trimis înapoi în Coreea de Nord prin intermediul unui broker, așa ca nu puteam avea încredere în nimeni! „ Dezvăluie totuşi un pic din „pregătirile” pentru evadare: „Am pregătit un mic cort, ceva bani – puțini. Nu mi-am luat de mâncare pentru că nu știam cum va decurge totul”. Pe drum însă, acolo unde avea posibilitatea, avea să consume mulţi tăiţei! „Am avut un smartphone pentru a mă ajuta să mă ghidez, dar am avut dificultăţi pe drumurile principale”. Într-o primă „etapă” Park nu a simţit frica, ci gustul aventurii: „M-am simțit tânăr și liber”. Dar cum a ajuns mai aproape de Mongolia şi a avut de-a face cu frigul şi-a dat seama că totul nu este chiar atât de distractiv. În cele din urmă a ajuns în Coreea de Sud. După cum spune şi Kang Chun- Hyok, un alt nord-coreean care a reuşit să evadeze din „ţara roşie”, neîncrederea şi alienarea sunt comune şi este nevoie de timp pentru a te obişnui cu ele, chiar şi atunci când ai scăpat de acest coşmar.

Învață să folosească mașina de spălat

Park spre exemplu spune că nu are încă o viziune clară a ceea ce vrea să facă. Recunoaște că trebuie să reînvețe lucruri simple de zi cu zi, cum ar fi mersul cu autobuzul sau chiar folosirea mașinii de spălat! El mai spune că va dura în ceea ce priveşte explorarea opţiunilor sale: „E timp pentru a încerca!” Şi-a făcut prieteni în cadrul corului în care evoluează şi, în rest, are toată viaţa înainte.

În ceea ce priveşte venirea în Statele Unite, Park mărturisește că „a fost prima lui călătorie legală cu un pașaport!”. El o descrie ca fiind „o călătorie iniţiatică, prin acest drum am mers mai departe cu lucruri cu care am de gând să contribui la viitorul meu”.

„Suntem la fel ca sud-coreenii”

Se estimează că 25.000 de „dezertori” au ajuns în Coreea de Sud în ultimii 20 de ani. La sosire ei trec prin procedurile de „reorientare socială” oferite de Ministerul Unificarii, conceput „pentru a oferi refugiaților nord-coreeni cunoștințele de bază necesare pentru a funcționa în calitate de cetățeni ai Coreeii de Sud democratice, care acoperă totul, de la sănătate la educație. Analiștii sud-coreeni și nu numai consideră că integrarea „fugarilor” nord-coreeni în societatea a Coreei de Sud reprezintă „un ajutor imens” pentru procesul reunificării. Zilele acestea, Coreea de Nord a afirmat că reunificarea cu Coreea de Sud este principalul său obiectiv și a propus ca ea să se realizeze după principiul „o țară, două sisteme’’. Într- un discurs rostit de la tribuna Adunării Generale a ONU, ministrul de externe nord-coreean, Ri Su Yong, a calificat reunificarea celor două Corei drept ‚„cea mai mare dorință a întregii națiuni’’. Omul simplu Park Young-jin, cel care „a îndrăznit” să fugă pe bicicletă din țara care l-a oprimat, susține că lumea ar trebui să îi perceapă de nord și sud-coreeni „ca pe aceiași oameni”. El crede că lumea vede în prezent Coreea de Nord „ca o națiune de oameni foarte ciudați, dar suntem la fel ca sud-coreenii”.