-Cum se vede Justiția și de dincolo de bară?

Adrian Toni Neacşu: La fel de diversă și animată cum se vedea și de pe podiumul de judecător. În fiecare an sunt peste 3 milioane de dosare pe rolul instanțelor noastre, din care doar cel mult 400.000 sunt penale. Sunt cel puțin 5 milioane de oameni care anual își caută dreptatea. Este nedrept ca atenția tuturor să fie captată doar de cele câteva sute de dosare ale unor policieni.

-Și toți speră să fie judecați de un judecător independent și im par țial.

Adrian Toni Neacşu: Pentru mine este tristă observația că oamenii cred din ce în ce mai puțin în capacitatea sistemului judiciar în ansamblu, ci își îndreaptă speranțele în a găsi exemple punctuale de judecători competenți, corecți și obiectivi pentru problema lor. Justiția s-a personalizat, totul se reduce la a nimeri la judecători care inspiră încredere, ceea ce este un eșec fără margini pentru Justiție.

-Ce frici au judecătorii?

Adrian Toni Neacşu: Astăzi, judecătorii sunt mai vulnerabili ca oricând. Contrar percepției publice în ceea ce privește lipsa răspunderii lor, presiunea și insecuritatea percepute de ei sunt imense. Să faci justiție în secțiile penale a ajuns un risc și o aventură.

-Dar avocații?

Adrian Toni Neacşu: Nu știu ce frici au avocații în general, pot vorbi în numele meu. Frica cea mai mare este să nimeresc la judecători care, dintr-un motiv sau altul, sunt ei înșiși speriați. Un judecător speriat nu este un judecător corect, și atunci competența și experiența mea profesională nu mai contează.

-Privind înapoi, vă reproşaţi ceva dinainte de momentul aprilie 2013 sau după acel moment?

Adrian Toni Neacşu: Lucrurile pe care am încercat, și am eșuat, să le opresc în 2013 s-au confirmat ulterior. Întâmplările din CSMul din 2013, necunoscute pentru majoritatea opiniei publice, sunt cele care au făcut posibile toate evoluțiile dezastruoase ale Justiției și care, astăzi, timid, încep să iasă public. Nu am nici regrete, nici remușcări, nici nostalgii. În prezent știu doar că nu voi mai accepta vreodată vreo funcție publică, deși oferte au fost și sunt de tot felul.

-V-ați simți nedreptățit? Cum ați trăit perioada linşajului mediatic?

Adrian Toni Neacşu: Ca să fiu sincer, linșajul mediatic a fost moderat. Am fost un privilegiat! În mare parte, presa m-a menajat, probabil și datorită încrederii pe care am insuflat- o prin tot ce știa despre mine. În interiorul sistemului judiciar lucrurile au stat și mai clar. Nu am fost lăsat de o parte, nu am fost izolat, dimpotrivă, solidaritatea cu mine a fost copleșitoare. Pentru a vă da un exemplu, chiar în interiorul DNA au existat opoziții puternice față de măsurile împotriva mea, soldate cu o demisie la vârf a unei persoane foarte importante atunci. Am simțit apropierea celor pentru care, cred eu, ajunsesem în acea situație. Dincolo de faptul subiectiv dacă m-am simțit sau nu nedreptățit, am înțeles mizele jocului și faptul că nu mai dețineam controlul. Când joci pe mize mari există riscul permanent să pierzi totul. Dacă ești profesionist adevărat, accepți și asta.