Editura Evenimentul si Capital

BOIERUL IOHANNIS a luat una peste bot de la MUJICUL DRAGNEA! Ce se va întâmpla când se va lua de Traian Băsescu?

Autor: | | 28 Comentarii | 11489 Vizualizari

Indiscutabil, evenimentul principal al ultimului timp îl reprezintă pîntecăraia de vorbe l-a lovit pe Klaus Iohannis. Timp de doi ani aproape, Klaus Iohannis s-a păstrat într-o muţenie de bolovan stingher, întreruptă de cîteva ieşiri de raţă mecanică. Nici unul dintre evenimentele interne şi externe care zguduiseră opinia publică nu-l scosese din muţenia devenită termen de comparaţie. Muţenia aceasta îi crease nu numai dezavantaje, cum ar fi cel de a trece drept un preşedinte aflat la Cotroceni ca într-un soi de city break, ci şi avantaje.

Printre acestea se număra şi făurirea condiţiilor pentru ipostaza unui preşedinte de tip Carol I. Neamţul care-i pusese la respect pe moldo-valahi prin păstrarea într-o rezervă superioară atît faţă de muierile autohtone, cît şi faţă de chelfănirile politice din România Mică.

După 10 ani de Traian Băsescu descins aproape zilnic pe maidanul cu dat la ţurloaie, în numele preşedintelui jucător, pe maidanul unde biruie cel care are replică ascuţită, care ştie să-i facă pe ceilalţi să rîdă de adversarul care a luat un picior în fund, se profila un Preşedinte ascuns vederii noastre de norii olimpici de deasupra Dealului numit Cotroceni. Dacă ar fi ieșit din cînd în cînd din muţenia sa exemplară pentru a se pronunţa asupra marilor probleme ale actualităţii, pentru a-şi expune o poziţie mult aşteptată faţă de un eveniment de mare interes public, Klaus Iohannis ar fi avut toate şansele să inaugureze o nouă eră în România postdecembristă: Cea a politicianului cu care nu te poţi trage de bîrnet fără a risca oprobiul opiniei publice.

În ultimul timp însă, fără nici o evoluţie, fără nici o tresărire pregătitoare, Klaus Iohannis a devenit preşedinte de zece ori mai jucător decît Traian Băsescu. Ipostaza de preşedinte judecător n-a fost aleasă întîmplător de Traian Băsescu. Ea corespundea perfect înzestrării native a lui Traian Băsescu pentru bătaia de la egal la egal pe maidanul politic din România. Venind vorba la B1Tv într-o seară, despre această stupefiantă schimbare la față a lui Klaus Iohannis, am atras atenţia că pentru un preşedinte ca el, coborîrea pe maidan, unde nu numai se dă, dar se şi încasează îi va fi fatală.

Complexat de Traian Băsescu, Klaus Iohannis se strofoacă să-l imite pe Traian Băsescu ca preşedinte jucător. N-are însă nici una dintre înzestrările lui Traian Băsescu pentru a fi preşedinte jucător.

Traian Băsescu avea şi are talentul replicii prompte, pe loc, la orice provocare. Traian Băsescu avea şi are talentul de a surprinde din cîteva vorbe o slăbiciune a adversarului de pe ring făcîndu-i pe spectatori să exclame admirativ: Dat Dracului, ce-a nimerit-o! Traian Băsescu avea și are, firește, umor, un umor dublat de o ironie muşcătoare. De aceea, execuţiile președintelui Traian Băsescu nu erau glumițe nesărate transformate rapid în înjurături. Nici una din aceste înzestrări n-o are Klaus Iohannis. Klaus Iohannis tocmai îl înjurase pe Călin Popescu Tăriceanu făcîndu-l „acest individ”. Nu era o formulă memorabilă. Era o înjurătură banală, expresie unei enervări de țață. Am spus atunci, în direct la tv, „Bine ați venit Klaus Iohannis pe maidanul nostru! Pînă acum nu vă puteam da una peste bot, pentru că eraţi undeva în Olimp, pînă unde nu ajunge dosul palmei noastre. Acum aţi coborît printre noi. Ne înjuraţi. Vă înjurăm şi noi.”

Primele chelfăneli în care s-a angajat Klaus Iohannis s-au încheiat cu dosuri zdravene de palmă peste gură. Ultima chelfăneală a fost cea cu Liviu Dragnea. S-o recunoaştem. Primul care a dat a fost Klaus Iohannis.

La interviul dezgustător de slugarnic luat de Trustul lui Cristian Burci, profitînd de o întrebare gen ridicarea mingii la plasă, Klaus Iohannis s-a legat de Liviu Dragnea:

„Haideţi să luăm, de exemplu, chestiunea penală. Cu toţii am citit, şi în ziarul dumneavoastră şi în alte ziare, de exemplu, că se fac angajări pentru paznici sau pentru agenţi de pază, cum se spune mai nou. Păi, iată, de fiecare dată cînd se angajează agenţi de pază, prima condiţie este să nu aibă cazier, adică, să nu fie penali. Cum ne imaginăm că ţara va fi păzită de unul cu dosar penal? Este absolut inimaginabil, este o condiţie minimală şi nu am absolut deloc de gînd să renunţ la ea.” Chestia cu paznicul s-a vrut o ironie. N-a fost altceva decît o glumă scremută.

Răspunsul lui Liviu Dragnea a fost un veritabil dat peste bot:

„Omul ăsta, în ultimele zile, bate cîmpii. Am văzut că este preocupat de condițiile de angajare a paznicilor. Vreau să îi transmit ceva. Și nu o făceam, dar m-au rugat mai mulți români care trăiesc în afara țării, destul de revoltați. Nu există nicăieri în Europa ca un om, care a avut un necaz în viață, să zicem că a furat un ou, o pâine de foame și a făcut pușcărie șase luni, în concepția domnului Iohannis acel om ar trebui condamnat la moarte pentru că, după ce ispășește acea pedeapsă, el nu mai are nicio șansă de reintegrare, pentru că regele nostru, care este acum la Cotroceni, a spus că nu mai poate fi angajat nici paznic. Deci am văzut care este preocuparea sa. Dincolo de asta, am văzut că premierul României ar trebui să fie paznicul lui, paznic la turma de miniștri din Guvern. El poate cenzura listele din partide? El are un singur vot. Să nu creadă nici el, nici partidul pe care îl susține, că românii se vor lăsa păcăliți. Am înțeles că a spus-o domnul Tăriceanu, o spun și eu – el a fost un candidat penal. Sigur, astrele s-au aliniat ulterior și a obținut o decizie favorabilă. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi candidat? România ar fi fost frustrată de această șansă istorică, să aibă în fruntea statului un om de o asemenea valoare. El poate deduce, nu are multe deduceri, (n.r. că Liviu Dragnea va fi premierul propus de PSD), dar unele îi ies. Eu nu am spus niciodată că vreau să fiu premier. În această privinţă şi el, şi alţi trompetişti de pe lângă el o să aibă o surpriză mare după alegeri. Văd că are o obsesie. Dacă are o problemă personală cu mine, să îmi pronunţe numele. Dacă pronunţă numele meu, atunci discutăm pe ce domeniu vrea pentru că văd, de exemplu, că şi dumnealui, şi cei de la PNL şi cei de la USR tot ne provoacă să ducem această luptă pe care noi vrem să o ducem ca şi competiţie doar în domeniul economic, şi în domeniul dezvoltării României, ele tot ne invită să jucăm şi în câmpul penal. E foarte posibil să le acceptăm provocarea şi să le iasă penal pe nas toate aceste discuţii şi alegaţii despre penali. Să-și îngrijească nasul foarte bine.”

N-am întîlnit pînă cum o asemenea dezlănţuire a lui Liviu Dragnea împotriva lui Klaus Iohannis. E o dezlănţuire în care Liviu Dragnea îl tratează pe Klaus Iohannis ca de la egal la egal. A dispărut orice urmă de respect. Şi e normal să fie aşa. Boierul Klaus Iohannis a coborît din palatul prezidenţial ca să se ia la cheflăneală pe maidan, cu mujicii. Cînd Boierul coboară în uliţă, în noroiul frămîntat de ciubotele mujicilor, dacă n-are pumnii grei ai mujicilor, riscă s-o ia peste bot.

Și cînd te gîndești că l-a umplut de sînge Liviu Dragnea, care nu lăsa impresia pînă acum că știe să dea.

Ce-o să fie cînd Klaus Iohannis s-o lua de Traian Băsescu? Nici nu vreau să mă gîndesc.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro