Brazilia şi-a deschis larg braţele pentru refugiaţi, primindu-i pe aceştia şi integrându-i în societate. BBC prezintă povstea unui migrant care a ales o altă opţiune decât Europa. Brazilia. Ibrahim, un băiat de 20 de ani a fugit de recrutarea obligatorie în armată, aşa că zuburat spre Brazilia.

 

 

Când a sosit, băiatul şi-a petrecut toată ziua dormind pe podeaua aeroportului din Sao Paolo.

Nu ştiam să vorbesc limba şi nu ştiam unde pot să găsesc ajutor. Eram singur, explică Ibraham, care a cerut să nu îi fie dezvăluit numele de familie din cauză că se teme pentru siguranţa familiei sale care a rămas în Siria.

Tânărul de 20 de ani nu are niciun regret şi este bucuros că în loc de o călătorie periculoasă pe mare, aşa cum mulţi sirieni sunt obligaţi să o facă, a ales opţiunea sigură de a zbura către Brazilia. A fost şi mult mai ieftin.

Când am aflat că ambasada braziliană la Beirut oferă drept de călătorie refugiaţilor războiului din Siria, am ştiut că e cea mai bună opţiune pentru mine. De ce să plătesc 3000-4000 de dolari ca să fiu târât pe mare şi să risc să mă înec, când pentru jumătate din sumă pot să zbor la Brazilia?

Obligat să acţioneze

Ibrahim a zburat către Brazilia pentru a evita să fie recrutat în armata siriană, o ţară în care recrutarea e obligatorie.

Fratele lui mai mare, Mohammad, a fost mai puţin norocos. Cu siguranţă este un miracol că încă e în viaţă şi a reuşit să fugă în Brazilia  ca să fie cu fratele lui.

Arătându-şi mâinile şi picioarele, se văd cel puţin 20 de zgârieturi şi cicatrice lăsate de gloanţe, însă lui Mohammed nu pare să îi pese cine contra cui se luptă în războiul din Siria, ci doar că acest lucru divizează ţara în două.

 

Brazilia are o tradiţie lungă privind acceptarea refugiaţilor şi migranţilor economice din Africa sau alte ţări.

Cei care cer azil pot să o facă la sosirea în ţară şi, pentru că economia Braziliei a crescut în ultima decadă, cei care vor un job pot să îşi găsească fără probleme.

Preşedintele Braziliei, Dilma Roussef, a scris săptămâna trecută un editorial în care spune că în timp ce naţiunile europene se eschivează şi se ceartă pe numărul de refugiaţi pe care să îi accepte, Brazilia se mândreşte să joace un rol în ceea ce a devenit o criză globală.

Mai mult de 10 milioane dintre noi sunt descendenţi ai imigranţilor sirieni şi libanezi, aşa că suntem obligaţi să acţionăm în felul acesta, notează preşedintele.

Brazilia are braţele deschise pentru refugiaţi. Cine vrea să vină să trăiască şi să muncească aici este bine primit. Vrem să le oferim această speranţă.

Au reuşit să se integreze

Ibrahim şi Mohammed se ocupă acum de un magazin popular din Rio de Janeiro. Cei doi vând humus făcut în casă, kibbe, dar şi alte prăjituri tradiţionale. Banii pe care îi câştigă îi ajută să aibă grijă de părinţii în vârstă şi de cei doi fraţi mai tineri pe care îi au.