După decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană este dificil să faci predicții despre viitorul Continentului. În aceste vremuri tulburi, este și o dovadă de iresponsabilitate să propovăduiești colapsul total al UE. Marele risc este ca predicțiile apocaliptice să se transforme în profeții autorealizatoare. Să grăbească un sfârșit pe care foarte mulți îl întrevăd. Cei mai mulți pe un fond emoțional, urmare a rezultatelor referendumului. Există însă și argumente raționale în favoarea eșecului proiectului european.

E foarte greu să te faci că nu observi ce pericole grozave aduce cu sine votul din Insulă. Ieșirea britanicilor din UE, care va deveni realitate în următorii ani, va vulnerabiliza și mai mult Bătrânul Continent. În interior, dar și în exterior. 

Să vorbim un pic despre exterior. Din punct de vedere geopolitic consecințele vor fi evidente. Rusia va avea foarte mult de câștigat. Uniunea Europeană a fost creată pentru a reconstrui economic Europa după Al Doilea Război Mondial și pentru a împiedica creșterea influenței URSS asupra Continentului. Timp de decenii, proiectul a fost unul de succes. În ultimii ani, UE a ratat ambele obiective primordiale. A fost pusă la îndoială însăși rațiunea de a exista a Uniunii Europene.

Criza economică a zdruncinat, pe de o parte, stabilitatea construită în perioada postbelică. Recesiunea a alimentat egosimul națiunilor, în detrimentul spiritului comunitar. Cu vistieriile sărăcite, statele-membre au fost tot mai preocupate să facă bani în detrimentul celorlalți parteneri din UE. Germania, de pildă, s-a apropiat tot mai mult de Rusia, trăgând după ea întreaga Europă.  Consolidarea relațiilor cu Moscova nu va putea fi evitată pe viitor, cu atât mai mult cu cât Marea Britanie nu va mai fi parte a UE. Ea a avut, de pildă, un rol esențial în menținerea sancțiunilor economice împotriva Rusiei, după anexarea ilegală a Crimeii.

Nu o va mai putea face, din momentul anunțării rezultatelor referendumului. Până la ieșirea efectivă din UE, puterea de vot a Marii Britanii în interiorul organismelor europene va fi mult diminuată. Germania nu va mai întâmpina obstacole serioase în eforturile ei de a consolida relația cu Rusia. Această apropiere va speria și mai mult țările Europei de Est, terorizate de ascensiunea Rusiei. Falia Est-Vest se va accentua, mai ales după ce criza migrației musulmane a scos la iveală animozități aproape de nesurmontat.

În plan intern, plecarea Marii Britanii va alimenta forțele politice care visează la destrămarea Uniunii europene. Deja, ecranele televizoarelor au fost ocupate de liderii populiști ai Europei, care sapă tenace la coeziunea internă a UE. În Marea Britanie, Nigel Farage a proclamat ”Ziua independenței”, în Franța, Marine Le Pen a cerut organizarea unui referendum similar în țara sa, același lucru l-a solicitat și Gert Wilders în Olanda. Arsenalul politic al naționaliștilor și populiștilor va spori și, din nefericire, vor fi  din ce în ce mai credibili, vor avea tot mai multe argumente pentru a cere destrămarea Europei.

În următorii ani, nu mai puțin de doi, Marea Britanie va negocia ieșirea din Uniunea Europeană. Politicienii britanici vor încerca, cu siguranță, să prezerve beneficiile statutului de membru UE și vor căuta să scape de obligațiile ce derivă din el. Se vor izbi probabil de poziția rigidă a Bruxelles-ului, care nu va fi dispus la multe concesii. Dacă oficialii europeni nu vor demonstra că părăsirea UE înseamnă pierderi considerabile, pericolul ca și alte țări să urmeze exemplul britanicilor va fi foarte mare. Fatal, aș zice. 

În plan economic, însă, nu cred că Uniunea Europeană își permite să fie prea dură cu Regatul Unit.  Măcinată deja de o criză economică de profunzime, UE va încerca să diminueze pe cât posibil efectele economice nefaste, ce ar putea apărea în urma Brexitului. Mai ales că de pierdut vor avea companiile din toate țările europene, care au relații economice complexe cu Marea Britanie. Globalizarea își va spune cuvântul, soliditatea relațiilor economice va fi menajată, interesele companiilor  vor prima. 

Libertatea de circulație a cetățenilor ar putea fi afectată. Acesta este un veritabil ”călcâi al lui Ahile” al politicienilor britanici și mă aștept ca Bruxelles-ul să lovească dur la acest capitol. Din profilul votanților reiese foarte clar că tinerii britanici au votat, într-o majoritate covârșitoare, pentru rămânerea în UE. Au făcut acest lucru pentru că doresc să călătorească neîngrădiți pe Continent, să trăiască și să muncească în țările Europei cele mai ofertante pentru ei. Nu cred că britanicii vor obține foarte mult la acest capitol în negocierile de părăsire a UE, iar viitorul premier conservator și partidul său vor plăti un preț politic consistent. Pe termen mediu și lung.  

Există riscul ca negocierile pentru Brexit să se transforme într-un veritabil ”proces spectacol” al Uniunii Europene, care va alimenta euroscepticismul din statele membre. Confruntările dintre politicienii europeni și britanici, debaterea publică ce va avea loc în jurul lor vor scoate în evidență vulnerabilitățile proiectului european, partea mai puțin luminoasă a UE. Fiecare stat-membru are politicieni populiști și naționaliști în interiorul granițelor gata oricând să demonizeze Blocul Comunitar.

Deosebit de periculos este faptul că în următorii ani se va vorbi mult mai mult despre Europa ca despre un proiect eșuat, decât unul de succes. Până la urmă vom vorbi despre plecarea marii Britanii, nu despre extinderea UE. În timp, mințile oamenilor ar putea fi cucerite de ideea că păstrarea UE este mai costisitoare decât abandonarea ei.  Marea Britanie va fi văzută de mulți ca un proiect de succes. Nu se va prăbuși economic, dar va scăpa de implementarea politicilor privind migrația impuse la Bruxelles, de cotele de imigranți stabilite de Germania și Franța. Vor fi și alte țări din UE care vor dori să se afle în papucii Marii Britanii, cum se spune dincolo de Canalul Mânecii. 

Cetățenii din aceste țări vor crește presiunea asupra politicienilor, iar aceștia se vor duce la Bruxelles chitiți să servească interesul național în detrimentul celui comunitar. Vom avea astfel mai puțină Europă, fapt care va alimenta forțele centrifuge.  Reformele pe care Bruxelles-ul le va iniția pentru a diminua pericolul de contagiune al Brexitului vor fi, în fapt, concesii în favoarea statelor naționale. În final, este foarte posibil ca naționalismul să învingă europenismul. Nu e de dorit, dar este foarte plauzibil. Acest dezastru se va ascunde după un hashtag pe rețelele sociale. După #Brexit s-ar putea să avem #UEend.