PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Ca să nu ajung de rîsul lumii...

Autor: Sever Voinescu | marţi, 09 februarie 2016 | 4 Comentarii | 1605 Vizualizari
Sever Voinescu
Între 1922 și 1927, Eric Arthur Blair a lucrat în Burma, ca agent al Poliției Imperiale Indiene.

 Acest serviciu nu i-a plăcut niciodată. Pe atunci, Poliția Imperială Indiană, parte a sistemului instituțional prin care Imperiul Britanic administra colonia ca parte a Indiei, era unicul instrument de ordine publică și legalitate în Burma. În 1927, revenit în Anglia natală pentru un concediu și mici probleme medicale, tînărul Blair a decis să nu se mai întoarcă în Burma și a demisionat din Poliția Imperială. A vrut să se facă scriitor. A intrat în lumea literară, și-a lăsat sufletul ars de patima comunistă, dar niciodată nu și-a pierdut caracterul. În 1932, publicase cîte ceva, călătorise la Paris unde frecventase cercuri literare și simțea nevoia unui pseudonim literar. A ales, dintre mai multe variante, să fie George Orwell. Așa va rămîne pînă la sfîrșitul timpurilor.

Din anii petrecuți în Burma, Orwell va extrage mult material literar. În 1948, într-un program al BBC, Orwell a citit ceva ce părea a fi, deopotrivă, un eseu și o nuvelă. Bucata literară se cheamă ”Împușcînd un elefant” și fusese scrisă în 1936. Mai apoi, ”Împușcînd un elefant” va apărea în diferite colecții de scrieri ale lui Orwell.


Povestea spune că naratorul (poate fi chiar Orwell sau altcineva) era un tînăr polițist britanic într-un oraș din Burma. Localnicii îi urau pe europeni, dar ura lor era mică, neviolentă, lipsită de curajul necesar unei răzmerițe. Această ură se manifesta, mai ales, prin vorbe rele rostite de localnici după ce cîte un reprezentat alb al Imperiului trecea pe lîngă ei. Totuși, pe narator îl irita acest gen de zumzet continuu al aversiunii localnicilor față de albi și, notează el, uneori îi venea să înfigă baioneta în burta cîte unui călugăr budist, pentru că ei erau cei mai răi în acest registru minor, mocnit, al urii. Pe de altă parte, naratorului îi repugnă slujba pe care o are - crede că este instrumentul politicii imperialiste, de subjugare și exploatare nedreaptă a unor țări fragile de către puternicele metropole europene. Astfel, prins, pe de o parte, între ura cu substrat ideologic pentru ceea ce face și ura cu substrat rasial pe care o simte venind din partea băștinașilor, primește la un moment dat un telefon la secția lui de poliție și este urgent chemat într-unul dintre cele mai sărace cartiere ale orașului - acolo, un elefant scăpase din lanțul stăpînului său și devasta împrejurimile, cuprins de acea nebunie care îi apucă uneori, mai mult sau mai puțin explicabil. Naratorul ia cu el o pușcă despre care știe bine că nu poate ucide un elefant. Se gîndea că e suficient să tragă focuri în aer și să sperie elefantul pentru a-l face să plece dintre oameni, urmînd ca stăpînul său, care oricum plecase în căutarea lui, dar greșise drumul și ajunsese cam departe, să îl recupereze în cele din urmă. Ajuns la fața locului, însă, își dă seama că treaba e mai complicată. Elefantul devastase cîteva locuințe din bambus, o piață de fructe și răsturnase mașina de gunoi a primăriei - cumva normal. Dar, pe lîngă toate acestea, omorîse un om. Un localnic fusese pur și simplu strivit de pachiderm și polițistul nostru a putut vedea groaznicul cadavru. Atunci,  a cerut cuiva să-i aducă o pușcă dintre acelea cu care poate fi ucis un elefant și a pornit în căutarea animalului. Pe drum, își tot repeta că, totuși, nu ar vrea să împuște elefantul. Doar să-l sperie. Totuși, prezența lui în cartier, înarmat cu o pușcă dintre acelea care pot ucide elefanți, a atras imediat atenția locuitorilor, oricum panicați de isprăvile animalului scăpat de sub control. Din ce în ce mai mulți localnici îl urmau. Vroiau să vadă uciderea elefantului. Mulți dintre ei aveau coșuri și cuțite pentru a se îndestula din carnea elefantului, după ce va fi doborît. Elefantul a fost găsit într-o margine, păscînd iarba înaltă a locului. Era liniștit. Polițistului, i se spune că e posibil ca furia animalului să fi trecut, dar, e drept, cu animalele nu știi niciodată. Placid și vegetarian, elefantul nici nu băgase de seamă că polițistul a ajuns oarecum aproape de el, nici nu băgase de seamă că o mare mulțime se strînsese, la o distanță respectabilă. Rumega pașnic. Dar polițistul simțea din ce în ce mai puternic presiunea localnicilor - deși nu vroia să ucidă elefantul, trebuia să o facă. Altfel, va fi privit ca un prost și va ajunge bătaia de joc a localnicilor. A ezitat îndelung. În cele din urmă, a împușcat elefantul. Animalul a murit greu, agonizînd, chiar dacă polițistul a tras în el toate cartușele. Cînd a fost clar tuturor că nu mai mișcă, localnicii s-au năpustit asupra lui și, în puține ore, din elefant n-a mai rămas decît scheletul gol.  Finalul povestirii este splendid: ”După aceea, bineînțeles, au fost discuții nesfîrșite despre împușcarea elefantului. Proprietarul a fost furios, dar el era un simplu indian și nu putea face nimic. De altfel, făcusem ceea ce trebuia din punct de vedere legal, pentru că un elefant nebun trebuia ucis, așa cum trebuia ucis un cîine nebun, dacă stăpînul său nu-l mai putea controla. Printre europeni, opiniile au fost împărțite. Cei mai în vîrstă spuneau că am făcut bine, dar cei mai tineri spuneau că a fost mare păcat să ucid un elefant doar pentru că acesta omorîse un amărît de localnic - un elefant viu valorează mai mult decît un localnic. Totuși, eu fusesem destul de mulțumit că elefantul ucisese indianul, pentru că asta îmi dădea nu doar dreptate după lege, ci și un excelent pretext să-l împușc. De atunci, mă întreb adesea dacă cineva a înțeles vreodată că, de fapt, împușcasem acel elefant numai din motivul că nu vroiam să ajung de rîsul lumii.”

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor


Tag-uri: Eric Arthur Blair, Poliția Imperială Indiană, George Orwell, BBC




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITESTE ACUM