Cantata cafelei

Sever Voinescu
Autor: | | 1 Comentarii | 1206 Vizualizari

Povestea e scurtă și poate fi mai mult scurtată dacă e spusă rapid, așa că v-o spun aici, de la început la sfîrșit.

 Un tată, al cărui nume aproape îl predestinează pentru un  fel de a fi, Schlendrian (cum ar veni, Înămolit), este enervat, dezgustat, disperat și exasperat de pasiunea pe care tînăra sa fiică, Lieschen, o are pentru cafea. Fata bea cafea după cafea (pare a fi dezvoltat chiar un soi de dependență, dacă îl asculți pe tată-său) cu plăcere extatică și nu renunță sub nici un chip. Schlendrian bombăne ca un urs nervos și o imploră pe Lieschen să nu mai bea cafea. Ea îi răspunde că nici prin cap nu-i trece: ”dacă nu breau cel puțin trei cești de cafea pe zi, mă usuc” și zice în continuare: ”ah, dulce cafea!, mai dulce decît o mie de săruturi, mai catifelată decît vinul muscat” (ar trebui, poate,să deducem că Lieschen era o cunoscătoare a multor gusturi în genere interzise fetelor). Ca orice tată enervat de tupeul fiicei, Schlendrian trece la  amenințări, șantaje, ultimatumuri: ”Dacă nu te lași de cafea, nu mai mergi la petreceri, nu mai ieși la plimbări”. ”Foarte bine, zice Lieschen, lasă-mi doar cafeaua în pace.” Schlendrian plusează: ”Nu-ți mai cumpăr haine!”,  ”Mă descurc și fără, dar nu te atinge de cafeaua mea”, vine răspunsul încăpățînat. ”Nu te mai las să te uți pe fereastră!”, ”Foarte bine, cafeaua rămîne!”  Atunci, Schlendrian joacă ultima carte: ”Dacă nu lași cafeaua, nu te mai mărit!”. Șireată, Lieschen se face că cedează: ”Bine, decît să nu mă mai mărit, mai bine abandonez cafeaua, dar te rog să te duci să-mi aduci un soț chiar acum.” Schlendrian e foarte încîntat și pleacă în oraș să caute ginere. Numai că Lieschen a avut grijă să răspîndească, încă înainte de ieșirea tatălui din casă, vestea că nu acceptă să se mărite decît dacă în contractul nupțial se specifică dreptul ei la trei cafele pe zi. Și astfel, plăcutul obicei al băutului cafelei a fost salvat. În final, și tatăl acceptă pasiunea fiicei.

Ușurică poveste, nu-i așa? Dacă ar fi să o pună un compozitor pe muzică, la cine v-ați gîndi? Ce compozitor s-ar preta la așa ceva? Multe nume, probabil, vă vin în minte rapid, dar la Johann Sebastian Bach nu v-ați gîndi. Cum adică, părintele orgii, regele muzicii catedralice, geniul pios care a dus sunetele aproape de Dumnezeu cum nu le-a mai dus nimeni vreodată, compozitorul Pasiunilor și al Artei Fugii? Ei bine, da, el a compus muzica acestei povestioare nostime și scandalos de superficiale.

Ce am schițat mai sus este acțiunea unui libret scurt, scris de Christian Friderich Herinci, zis Picander, un poet din Leipzig, prieten cu Bach. De altfel, Bach a scris pe versurile sale ”Matthäus Passion”, pierduta ”Markus Passion”, dar și alte multe cantate și corale. Bach și Picander frecventau cafeneaua lui Gottfried Zimmermann, cea mai mare și mai bine aprovizionată din Leipzigul acelei vremi. Acolo, Bach obișnuia să dirijeze un ansamblu muzical. Nu se știe prea bine cum le-a venit ideea să compună ceva despre cafea, dar e limpede că amîndoi erau cafegii. În final, piesa vocal-simfonică rezultată din colaborarea celor doi a intrat în catalogul lucrărilor lui Bach (Bach-Werke-Verzeichnis) la numărul  211, cu titlul un pic surprinzător ”Liniște! Nu mai bîrfiți!”, și în lumea melomanilor a devenit cunoscută drept ”Cantata cafelei”. Ea se cîntă și astăzi, interpreții preferînd să se costumeze și să improvizeze chiar o mică regie - ”Cantata cafelei” este o mini-operă.

Istoria cafelei este misterioasă, ca și aroma ei. După unii, un păstor yemenit ar fi sesizat că, după ce mănîncă boabele plantei, caprele lui încep să țopăie necontrolat, o iau la fugă fără rost și devin nervoase. După alții, un șeic exilat ar fi fost trimis să moară de foame într-o pustie, ar fi descoperit boabele de cafea și s-ar fi menținut în viață inventînd fiertura lor. Văzînd că a rezistat neverosmil înfometării, dar fără să știe nimic despre cafea, locuitorii cetății care îl alungase l-au reprimit și l-au declarat sfînt. Fie că a făcut caprele să sară, fie că a făcut  un sfînt, cafeaua a debutat în viața omului inducînd energie și savoare. Tabietul trebuie că a apărut foarte repede după primele acte de comerț cu boabele. În orice caz, a venit la vreme și muzica ei.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi