Zeci de pugilişti români urcă în ring, la diverse gale organizate în Austria, Italia, Spania şi Franţa, doar pentru a face figuraţie.

Majoritatea anonimilor boxează afară fără să fie asiguraţi medical şi intră în ring în baza unor contracte „de mână“. Se expun unor riscuri majore pentru câştiguri modice. Sacrifică orice: acceptă bătăi crunte, o reputaţ ie mizerabilă, combinaţii dubioase. Goana după bani

Înainte de ’89, românii priveau boxul profesionist ca pe un fruct interzis. După Revoluţie, sătui să se mai bată la amatori doar pentru medaliile cu valoare sentimentală, mulţi pugilişti au „sărit gardul“ la profesionism. Numai că, în proporţie de peste 95 la sută, „profesioniştii români“ sunt doar „carne de tun“ pentru alţi boxeri. „Traficul“ cu pugilişti români este comparat de federaţia de la Bucureşti cu traficul de carne vie! Mulţi dintre aceşti sportivi nici măcar n-au apucat să boxeze în România, debutând direct în ringurile din Occident. EVZ a făcut un „recensământ“ al acestor nefericiţi. Numele lor apar pe site-ul boxrec.com, considerat cel mai bun în domeniu.

Pugiliştii aleg să meargă în străinătate pentru un câştig mediu de 100 de euro pe repriză. Cum partidele sunt programate, în general, pe durata a şase runde, se pot alege cu 600 de euro. Doar că puţini reu- şesc să ducă o luptă până la capăt, iar banii sunt împărţiţi cu cei din anturajul lor.

Conform site-ului boxrec.com, 95 de pugilişti români populează ringurile din întreaga Europă. Cei mai mulţi (11) sunt la categoria superuşoară (63,5 kilograme). Sorin Tănăsie (cocoş), Viorel Simion (superpană), Lucian Bute (supermijlocie) şi Adrian Diaconu (semigrea), sportivi care fac performanţă la profesionişti, sunt excepţiile care întăresc regula.

Românii sunt ruşinea circuitului. Spre exemplu, Alexandru Manea (categoria 90,7 kilograme). Acesta a urcat pentru prima oară într-un ring profesionist pe 30 septembrie 2000, la Rotterdam (Olanda). De-atunci a susţinut 49 de partide fără să câştige vreuna! Marian Banciu (superpană) are 39 de ani şi nu a învins niciodată în cei 14 ani de când boxează. Are în palmares 30 de înfrângeri, dintre care 25 prin KO, şi două meciuri egale!

Campionii înfrângerilor

Cei doi nu sunt singurii pugilişti români care fac figuraţie în Europa. Bogdan Strătilă (supermijlocie - zero victorii, 21 de înfrângeri), Florin Duţă (mijlocie - o victorie, 14 înfrângeri), Mihai Căciulă (semimijlocie - 20 de înfrângeri, un meci egal), Vasile Ene (superuşoară - 15 înfrângeri), Constantin Stan (pană - 26 de înfrângeri şi două egaluri) şi Cristian Nicolae (supercocoş - o victorie, 42 de înfrângeri) sunt tot atâtea exemple de români care se lasă altoiţi pentru bani.

„Eu, ca fost pugilist profesionist, nu pot să-i condamn. Ce să le zic? «Nenorociţilor, de ce aţi plecat?». Au familii acasă şi copii de crescut... Cât despre Obreja, el ar trebui să-şi apere semnătura, dacă spune că i s-a falsificat!“, Leonard Doroftei, fost campion mondial la profesionism

MĂRTURIE

„Carne de tun“ în Europa Bereşoaie: „Trebuia să mă las bătut“

> Rudel Obreja, preşedintele Federaţiei Române de Box, este la curent cu această situaţie, pe care o cataloghează drept dezastruoasă. „Astfel de oameni ne fac de râs!“, spune Obreja. „Mulţi dintre impresari se folosesc însă de acte false. Inclusiv semnătura mea a fost falsificată. Sunt pugiliş ti care îşi iau licenţa pe blat, din Luxemburg, de exemplu, astfel încât nu îi poţi controla“, adaugă şeful FRB.

> În majoritatea situaţiilor, boxerii primesc „indicaţii preţioase“ înainte de meci.

> Practic, competiţia este trucată încă de la vestiare. Regretatul Marcel Bereşoaie a recunoscut că primea bani ca să mănânce bătaie pe ringurile din fosta Iugoslavie.

> „La un moment dat, m-am supărat. Adversarul cu care m-am bătut era un pămpălău. Nici garda nu ştia s-o ţină ca lumea. N-am mai răbdat şi i-am tras una de l-am lăsat lat. Apoi am plecat din ring! N-am mai luat niciun ban pentru acea luptă, fiindcă trebuia să mă las bătut“, povestea Bereşoaie.