Opinii EVZ
Cât întuneric există în spatele unei crime sau în interdicția de a salva viața unui prunc? | EDITORIALUL EVZ
M-am gândit că, dacă doi președinți fac des referiri la pilde în discursurile lor, nu-i desuet să pun și eu sub cupola unei zicale concluzia asupra a două cazuri ce s-au ițit în peisajul trăirii noastre colective, în ultimele zile.
„Unde nu-i cap, vai de picioare” e eticheta care mi-a venit în minte când m-am documentat despre incredibilul caz de omor de la Brăila, unde cei patru suspecți au fost lăsați în libertate. La fel și cu întâmplarea scandaloasă de la spitalul din Cluj, unde un bebeluș a murit fiindcă managerul spitalului nu l-a lăsat pe chirurg să opereze. În ambele situații, veți vedea cât de limpede se întrevede lipsa capului, a profesionalismului, ba chiar a responsabilității, dar și ce consecințe produc.
Cazul din județul Brăila ne dezvăluie cum se face anchetă când e omorât un om, iar procurorul, care are întreaga competență și dirijează polițiștii judiciariști în strângerea de probe, n-are chef să-și facă treaba. Femeia de 40 de ani a fost ucisă cu o scândură din gard și cu picioarele. Bătută cu bestialitate, într-o noapte din februarie. Atacată pentru a-i fi furați banii din poșetă. O sută de lei. Polițiștii identifică patru tineri din comună, săraci și analfabeți, ca fiind autorii crimei. Un câine lup a mirosit gardul locuinței a doi dintre ei. În arest, au recunoscut fapta. Apoi, la instanță, s-au sucit și au negat. Judecătorii i-au ținut 120 de zile după gratii, așteptând ca procurorul să vină cu probe indubitabile, fiindcă, în fața instanței, cei patru au declarat că au fost bătuți ca să recunoască uciderea femeii.
După patru luni, judecătorii Curții de Apel Galați rup pisica: îi pun în libertate pe suspecți deoarece nu aveau probe clare care să-i inculpe! Procurorului îi fusese lene sau poate e adeptul principiului „merge și așa”, deoarece cei patru tineri au toate indiciile de comportament care să-i califice drept criminali. Pentru o condamnare, însă, trebuie să existe un probatoriu beton. Judecătorii au arătat, în motivarea deciziei lor, că procurorul nu a dispus expertiza ADN a victimei și a tinerilor, nu au fost valorificate amprentele de pe actele din geanta femeii, că folosirea câinelui polițist s-a făcut defectuos, animalului dându-i-se să miroasă gardul din care s-a presupus că s-a rupt șipca și nu invers. Mă întreb cum de a avizat un asemenea dosar capul instituției, procurorul-șef de la Parchetul Brăila? Era vorba de viață și de moarte, nu de un furt de găini!
Ne puteți urmări și pe Google News
Pare o lecție despre cum trebuie făcută justiție. „Suspiciunile rezonabile” ale procurorului n-au nicio valoare dacă nu sunt transformate în probe temeinice, care să-l facă pe judecător să condamne chiar și indivizi care nu-și recunosc fapta. Țundrea a stat în pușcărie nevinovat 12 ani, tot pentru că procurorul și judecătorii n-au cerut proba ADN. Ceea ce au făcut judecătorii de la Curtea de Apel Galați, motivarea lor, trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toți magistrații, dar și pentru societate, atenționată asupra procedurilor normale de drept. Întreaga poveste sfredelește, însă, și mai adânc, sufletele familiei victimei.
La fel ca la Cluj, unde un economist, manager de spital, nu a fost în stare să ia decizia corectă și să salveze viața unui prunc născut cu o gravă malformație. A interzis unui medic, care opera de peste 10 ani astfel de afecțiune (inclusiv la copii), să intre în sală, motivând că acesta nu este chirurg pediatru. Nu i-a trecut niciun moment prin cap acestui manager să cheme în sală, alături de medicul său, dr. Constantin Ciuce, un chirurg pediatru, ca să depășească impedimentul legislativ. Mai ales că era un caz știut la nivelul spitalului și părinții își asumaseră toate riscurile. Jurnaliștii din presa locală vorbesc de un scandal mocnit între manager și corpul medical, ce datează de ceva timp. Posibil, dar pentru asta nu lași niște părinți să asiste neputincioși cum li se stinge copilul sub ochi.
Va plăti vreun „cap” pentru disfuncțiile astea? Greu de spus. Nu vom scăpa de asemenea năravuri „profesioniste” peste noapte. Dar măcar vom avea revelația scriitorului William Faulkner și vom putea avea reacții corecte: „O lumânare aproape că nu luminează, dar ne permite să vedem cât întuneric există în jurul ei”.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
