O zonă euro fără Grecia? Există o mare problemă legislativă: Tratatul de la Lisabona, care reglementează funcționarea Uniunii Europene nu menționează posibilitatea ca un stat să renunțe la moneda unică.

Juristul François-Xavier Priollaud, autorul lucrării „Tratatele europene după Tratatul de la Lisabona”, a declarat pentru La Croix:

„Tratatul de la Lisabona arată doar condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a intra în zona euro, dar nu și pe cele de a ieși. Este o integrare ireversibilă.”

Doar articolul 50 al Tratatului, care prevede modalitățile unei retrageri - care trebuie să fie una voluntară - ar putea ține loc de cadru juridic în cazul abandonării monedei euro de către Grecia. Dar atunci Atena ar trebui să iasă și din UE.

Dacă vor să împiedice o dublă plecare a Greciei din Europa, juriștii ar putea inventa in extremis „o procedură neprevăzută de tratate, dar care să nu se opună acestora”, crede Priollaud.

Aceste întrebări dau măsura gradului de incertitudine care caracterizează situația dintr-o zonă euro - și UE? - fără Grecia.

Yves Bertoncini, directorul la Notre Europe - Institutul Jacques Delors, comentează:

„O ieșire ar fi primul act de dez-unire. De la începuturile UE, uniunea a devenit din ce în ce mai strânsă.”

Cum ar fi perceput spectacolul unei UE amputate? Părerile sunt împărțite. Bertoncini crede că o ieșire a Greciei ar fi ca o chemare la ordine a celorlalți „neascultători” din UE:

„Nu poți face parte dintr-o uniune fără să respecți un anumit număr de reguli.”

Alții nu împărtășesc acest punct de vedere pozitiv. Un istoric, ale cărui funcții la Uniunea Europeană l-au determinat să-și păstreze anonimatul, a declarat:

„Dacă Grecia iese din zona euro, mesajul pentru europeni va fi: ‘Europa este mai puțin o comunitate a valorilor, cât una a intereselor’.”

Acesta amintește argumentul unei Grecii „leagăn al democrației”, folosit pentru a justifica intrarea țării în 1981 în Comunitatea Economică Europeană.

Direct spus, mitul unei UE legate în mod esențial de democrație ar fi zdruncinat odată cu ieșirea, parțială sau totală, a Greciei.

Este posibilă și o a treia interpretare, potrivit lui Sylvain Kahn, cercetător la Centrul de Istorie Science-Po și specialist în integrare europeană. Departe de a pleda pentru o plecare a Greciei, el amintește totuși că „suplețea face parte din caracterele constituive ale UE”.

Nimeni nu o știe mai bine decât Marea Britanie, care, de la aderarea sa în 1973, a negociat o „Europă à la carte” și a ales să rămână în afara zonei Schengen sau a zonei euro. Londra a servit de model și pentru alții, ca Danemarca sau Suedia, care au hotărât să nu adopte moneda unică, deși îndeplineau criteriile.

Departe de a fi o bizarerie, o Grecie în UE, dar în afara zonei euro, nu ar face decât să lungească lista cazurilor particulare.

Referendumul din 2017, privind ieșirea Marii Britanii din UE adaugă dramatism scenariului unei ieșiri a Greciei din UE sau din zona euro. Sylvain Kahn comentează:

„Există temerea că totul s-ar putea deșira.”

Această frică de dărâmarea unui edificiu pe care părinții fondatori l-au conceput ca pe un bastion împotruva războiului este alimentată de tensiunile geopolitice înconjurătoare.

Același Sylvain Kahn explică:

„Dacă Grecia ar ieși din zona euro sau, mai rău, din UE, ea ar deveni mult mai sensibilă la seducția veninoasă a lui Vladimir Putin, care încearcă să-și creeze capete de pod avansate în Europa.”

Această extindere a sferei de influență rusă asupra Bătrânului Continent nu ar face decât să micșoreze greutatea UE în înfruntarea ideologică dintre Moscova și Occident.

Dublat de un posibil haos social, haosul economic care ar putea fi provocat de ieșirea Greciei ar crea o zonă de instabilitate pe flancul sud-estic al Europei, într-o țară aflată deja într-o criză „transmisibilă”, la frontiera Turciei, la doi pași de un Orient Apropiat în flăcări.

Un lanț de catastrofe ipotetice la care astăzi europenii nici măcar nu îndrăznesc să se gândească.