A supranumit-o „Catedrala”. A cântat la ea pe când avea doar 16 ani. Au devenit de nedespărțit. George Eescu și „Catedrala”.

„Catedrala” se găsește în patrimoniul Muzeului Național „George Enescu”. Povestea ei ne-a fost spusă de muzeografii de aici. Enescu o numea: „vechea mea tovarășă, căreia îi datorez mari bucurii...”.

Vă prezentăm această tovarășă, pentru că are o istorie interesantă și emoționantă. Iar viața și succesul lui George Enescu, de ce nu, pot fi legate de ea.

 

         Vioara Guarneri este cea mai importantă piesă din patrimoniul Muzeului Național „George Enescu”. Unicitatea ei este dată atât de vechimea şi faima numelui celui care a creat-o, cât şi de valoarea memorială pe care i-o conferă faptul că a aparţinut lui George Enescu.  Vioara a fost pentru muzician, după cum afirma într-un interviu, „vechea mea tovarășă, căreia îi datorez mari bucurii...”.

 Dintre toate instrumentele pe care le-a avut şi pe care a cântat în întreaga lume, preferata lui a rămas vioara făurită în anul 1731 de lutierul cremonez Giuseppe Guarneri, cunoscut şi sub numele del Gesù.

Astfel, George Enescu se alătură marilor virtuozi care au deţinut în decursul carierei un exemplar „del Gesù”, printre aceştia numărându-se  compozitorul şi violonistul Niccolò Paganini şi Yehudi Menuhin, elevul mult îndrăgit al lui George Enescu. Vioara, denumită „Catedrala”, relevă o sonoritate deosebită, fiind comparată de violonistul român cu o mezzosoprană dramatică.    

         Deși instrumentul nu face parte din exponatele pe care le vedeți în muzeu, sunetul special al viorii este auzit în săli de concert din țară și străinătate. Calitățile sale sunt măiestrit puse în valoare de Gabriel Croitoru, violonist de prestigiu căruia i s-a încredințat prețiosul instrument.

Din donații

Cum a ajuns „Catedrala” la George Enescu? Aflăm de pe www.vioaraluienescu.ro

Se întâmpla în 1897, pe când George Enescu avea 16 ani. Acesta era la Paris și, în urma unui accident, nu a mai putut cânta. A venit în țară pentru refacere.

„Refăcut, la 1 martie, apare pentru prima oară ca dirijor la Ateneul Român, interpretând în primă audiție în țară «Poema română».”

Pentru că geniul lui Enescu avea nevoie de o vioară cum nu se mai văzuse, s-a organizat un comitet care ca strâns bani. „Se strâng 9000 de franci, iar tatăl său mai adaugă înca 10.000 de lei. De la Stuttgart își cumpără un Stradivarius, pe care apoi îl înlocuiește cu un Guarnerius (fabricat în 1736). Vioara Guarneri, numita și «Catedrala» pentru acordurile sale impunătoare, datează din 1731, purtând semnătura artistului Giuseppe Guarnieri, unul dintre cei mai notorii lutieri cremonezi. Această origine îi justifică valoarea, comparabilă doar cu instrumentele realizate de Stradivarius”.