Odată cu „Scandalul Bodnariu”, opinia publică românească s-a ciocnit frontal cu Corectitudinea Politică, noua ideologie care tinde să călăuzească toată administrația occidentală.

Satrapii norvegieni de la Barnevernet, organismul care nu are nici un scrupul să „confiște” copiii de la părinți, în numele unui Stat Atot-Grijuliu, nu sunt decât o părticică din colosalul aisberg care amenință să scufunde civilizația contemporană.

Occidentul este plin de „barneverneți” dornici să-ți controleze viața, până la cele mai intime aspecte, și să ți le „ajusteze”, asemenea unui Procust modern, doar că mai crud și perfid, de vreme ce ambiționează să-ți măsoare și să-ți „croiască” inclusiv gândirea.

Începând din luna august a acestui an, în Scoția va intra în vigoare o lege care „alocă” FIECĂRUI copil câte un funcționar al statului, de la naștere până când împlinește 18 ani. Indiferent dacă provine dintr-o familie cu probleme sau nu.

Asemenea unui înger păzitor, funcționarul va avea ca misiune să-l „ocrotească” pe tânărul scoțian de toate relele: inclusiv de propriii săi părinți.

„Gardianul statului”, cum a început să fie numit funcționarul-ocrotitor, va trebui, potrivit legii, să îndeplinească un rol deosebit de complex: el va fi prieten, coleg de școală, meditator, duhovnic, psiholog, tutore. Adică mai mult ca un părinte.

Părinții adevărați vor fi obligați să-l primească în casa lor (nu au voie să-i interzică accesul în nici una dintre încăperile locuinței) și în familia lor.

Copilul va fi îndemnat să facă confesiuni complete despre relațiile cu părinții săi, va fi încurajat să-i „toarne” dacă se răstesc la el, îl ceartă, îl pedepsesc. O broșură a guvernului, menită să explice modul de aplicare a legii, arată că „gardianul statului” se poate interesa și în legătură cu cât de mulțumit este copilul în legătură cu modul în care i-a fost decorată camera.

Mai mult, copilului i se va cere de către „gardianul statului” să dea detalii despre situația materială, financiară, a familiei.

Nu în ultimul rând, „gardianul statului” va avea și rolul de confident amoros și educator sexual al copilului. Va participa la toate evenimentele importante din viața tânărului scoțian. Se va interesa de educația sa religioasă. Toate acestea, peste capul părinților.

Consilierul regal pentru drepturile omului, Aidan O’Neill, citat de Christian Institute, avertizează că proiectul, este un „amestec nejustificat” în familie și în viața privată și se bazează pe ideea profund greșită că relațiile prioritare ale copilului trebuie să fie cu statul, nu cu părinții. Consilierul argumentează că proiectul este total lipsit de măsuri care să asigure protecția familiei în fața puterilor „arbitrare și opresive” ale Guvernului.

La rândul său, Colin Hart, purtător de cuvânt al unui grup de protest împotriva proiectului, apreciază:

„Conținutul acestei legi degradează imaginea familiei și minimalizează munca marii majorități a părinților. În plus, ea încurajează suspiciunea funcționarilor față de pericolele pe care le-ar putea reprezenta părinții pentru copiii lor.”

Anne Cannon, mama a cinci copii, declară:

„Gândul că voi avea cinci funcționari de stat în familia mea mă oripilează.”

Evident, în urma unor rapoarte repetat negative, întocmite de „gardianul statului” despre situația copilului care i-a fost „alocat” se poate merge până la luarea copilului de către părinți, ca în cazul Bodnariu.

De altfel, una dintre cele mai mari temeri ale opozanților legii scoțiene, căreia i se spune deja „Legea Big Sister”, după numele prim-ministrei Nicola Sturgeon, o mare promotoare a legii, este că părinții vor fi împiedicați să le dea copiilor educația religioasă cuvenită riscând să fie acuzați de „fundamentalism religios”.