Nu vreau să intru în dezbaterea referitoare la construirea, la București, a celei mai mari moschei din Europa.

 Sunt destule poziții pro si contra în spatiul public românesc, cu sau fără substrat politic, care alimentează zilele acestea o polemică cu potențial exploziv. Tema islamismului radical își face încet loc pe scena publică românească și va agita serios apele. 

În privința moscheii, lucrurile sunt prea avansate pentru a putea da înapoi. Un astfel de gest din partea României ar inflama inutil relațiile bilaterale cu Ankara. Guvernul României a concesionat deja terenul pentru construirea moscheii, iar o anulare a deciziei ar crea o criză diplomatică între România și Turcia, țări partenere în NATO. În relațiile internaționale nu este de bun augur să-ți iei înapoi cuvântul dat, dacă vrei să nu-ți pierzi credibilitatea.  

Problema este că Ponta nu i-a cerut nimic lui Erdogan în schimbul moscheii. Așa procedează un premier care știe să joace eficient în relațiile internaționale. Dacă moscheea va fi construită la București doar pentru că Erdogan a fost de acord să-i opereze genunchiul lui Ponta este mult prea puțin. Este pur și simplu diplomație în genunchi.   Premierul român trebuia să-i ceară președintelui turc o dovadă că este dispus să respecte libertatea religioasă a ortodocșilor în țara sa, așa cum România  a acceptat să le ofere musulmanilor, nu doar de pe teritoriul ei, un lăcaș de cult de asemenea dimensiuni. Este esențial pentru un dialog inter-confesional eficient.   De pildă, premierul Ponta ar trebui să se alieze eforturilor partenerilor occidentali ai României, în special ale SUA,  de a convinge Ankara să permită redeschiderea Seminarului teologic ortodox ”Halki” de la Istanbul. Ar fi un gest binevenit. Seminarul, cel mai important de acest gen,  a fost înființat în 1844, pe vremea lui Germanos, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și a fost închis de Ministerul turc al Educației, în 1971.  

Ultimele rapoarte privind respectarea drepturilor omului, publicate de Departamentul de stat al SUA, insistă pe nevoia ca Turcia să permită redeschiderea Seminarului, ca o dovadă că își respectă angajamentul de a respecta libertatea religioasă pe teritoriul său. Premierul Ponta ar trebui să folosească relația bună cu președintele Erdogan pentru a-l convinge să permită redeschiderea Seminarului ”Halki”. Ar fi un succes al diplomației românești. Prin întărirea relațiilor cu Turcia, de pe poziții de egalitate, tara noastră și-ar consolida influența în regiune, dar și în interiorul NATO. Nu de alta, dar Turcia devine un copil problemă al Alianței Nord- Atlantice, pe fondul islamizării accentuate a regimului de la Ankara, sub sceptrul președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. . Dacă nu cumva a devenit deja.