Ce caută Iranul în Irak?

Ce caută Iranul în Irak?

Un oficial iranian de rang înalt a confirmat zilele trecute că Republica Islamică a efectuat raiduri aeriene asupra unor poziții controlate de Statul Islamic în Irak, deși inițial Teheranul negase aceste informații. Iranul a efectuat lovituri aeriene “pentru a apăra interesele prietenilor noştri din Irak”, a declarat viceministrul afacerilor externe Ebrahim Rahimpour. „Ajutorul dat Irakului este mai consistent decât cel dat Siriei pentru că este mai aproape”, a mai explicat oficialul iranian.

Rahimpour a ținut să menționeze că inițiativa este una strict regională. “Nu avem nicio coordonare cu americanii. Ne coordonăm cu guvernul irakian”, a adăugat el, deși premierul irakian Haider al-Abadi a declarat că nu știe nimic despre o astfel de acțiune militară coordonată între Bagdad și Teheran. Mai mult, el a respins scenariul unei degradări a situției interne, după modelul sirian, prin participarea unor actori străini.

Statele Unite au confirmat însă loviturile aeriene date de Republica Islamică pe teritoriul țării vecine. Raidurile avioanelor de luptă iraniene F-4 Phantom de la sfârşitul săptămânii trecute au avut loc “în provincia din est Diyala”, într-o zonă din estul Irakului unde Statele Unite nu operează, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Steven Warren. Aceasta a fost prima operaţiune de luptă a avioanelor iraniene F-4 împotriva Statului Islamic, cunoscută de Washington, a adăugat el.

Deși Iranul tatonează de ceva vreme terenul coaliției internaționale care luptă împotriva Statului Islamic, acestea sunt primele lovituri militare confirmate de regimul de la Teheran. Presa franceză dezvăluie însă că în spatele declarațiilor de susținere a Irakului emanate de Iran se ascund, în realitate, fapte concrete și o strategie militară bine închegată.

Ne puteți urmări și pe Google News

Astfel, cel însărcinat cu acțiunile de combatere a Statului Islamic este însuși Ghassem Soleimani, comandatul Forțelor Quds, unitățile de elită ale Gardienilor Revoluției și trupele autorizate să desfășoare misiuni militare în afara țării. Mai multe poze au fost publicate recent în care Soleimani apare îmbrățișând lideri kurzi și soldați irakieni. Și liderul kurzilor irakieni, Massoud Barzani, a confirmat că Iranul a fost printre primele țări care a trimis arme trupelor implicate în lupta împotriva forțelor jihadiste.

Ce urmărește Iranul prin aceste acțiuni ferme? În primul rând, regimul de la Teheran caută să compenseze eventualele concesii și, odată cu ele, deficitul de imagine în rândul elitei sale conservatoare cauzate de un posibil acord cu Occidentul în dosarul nuclear iranian. În fața instransigenței Israelului, cel mai probabil, Iranul va trebui să facă pași înapoi pentru a risipi orice fărâmă de îndoială la Ierusalim cu privire la pornirea sinceră a Republicii Islamice de a închide un capitol care a îngenuncheat-o economic.

Mult mai atenți la Iran, experții israelieni în securitate au dezvăluit că, prin sprijinul său pentru etnicii kurzi împotriva Statului Islamic, regimul iranian a declanșat o veritabilă luptă de culise cu Turcia pentru supremație regională.  Astfel se explică acceptul întârziat al Ankarei de a permite luptătorilor peshmerga să tranziteze teritoriul turc în drum spre Kobani, orașul din nordul Siriei, locuit de o majoritate kurdă și asediat de peste două luni de jihadiști. Mai mult, Turcia a început chiar să instruiască luptători kurzi, în încercarea de a contrabalansa jocul de imagine al Teheranului.

Cât privește Statele Unite, dezamăgite de prestația Turciei în dosarul Statului Islamic, acestea privesc deocamdată fără emoție la manevrele militare iraniene. Washingtonul are orice interes să coopteze în coaliția împotriva jihadiștilor cât mai multe țări din regiune pentru a respinge criticile de acasă și nu numai privind o a doua intervenție militară americană unilaterală în Irak, suprapusă unei mult așteptate retrageri din Afganistan, aceasta din urmă aproape eclipsată de campania armată din Irak și Siria. În același timp, administrația Obama poate folosi un Iran aliat în lupta flagelului islamist drept un argument solid în momentul în care se va duce în fața Congresului cu acordul final în dosarul nuclear iranian. Un Iran cooperant în una din cele mai grave crize ale momentului poate ajuta Washingtonul, dar și Teheranul, să închidă gura nemulțumiților de acasă.