Ce gândea Ceauşescu despre "Primăvara de la Praga": "Oamenii pot face greşeli, dar cine nu face?" | VIDEO

DOCUMENT. Ieri s-au împlinit 43 de ani de la intrarea trupelor sovietice în Cehoslovacia. Un document din arhivele CC al PCR descrie cât de îngrijorat era Nicolae Ceauşescu de situaţie şi cum încerca să-i calmeze pe ruşi după ce condamnase public gestul lor.

Pe 25 august 1968, la ora 9 dimineaţa, la patru zile după ce Nicolae Ceauşescu condamnase invadarea Cehslovaciei, din 20 august, de către trupele sovietice, la Comitetul Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR) sosea o scrisoare din partea conducerii URSS. Conţinutul ei era legat de evenimentele din Cehoslovacia, iar dictatorul român, de-abia lăudat pentru că luase atitudine, avea o strângere de inimă. Într-o şedinţă-fulger, copleşit de zvonuri că era următorul pe lista URSS, Ceauşescu a discutat despre reacţia ruşilor şi ultimele zile scurse de la evenimentele din Cehoslovacia. La şedinţa consemnată într-o stenogramă păstrată în arhiva CC al PCR, Ceauşescu le-a adus la cunoştinţă "tovarăşilor" prezenţi rezultatele unor întâlniri avute cu vecinii iugoslavi, cu partea cehoslovacă şi cu ambasadorul sovietic A.V. Basov. În faţa acestuia din urmă, după cum sintetizează stenograma, curajul din 21 august al lui Ceauşescu începuse să pălească, dictatorul văzându-se nevoit să se justifice pentru ieşirea sa şi să dea asigurări că România rămânea fidelă principiilor comuniste. Dictatorul lua din nou partea cehilor şi slovacilor, dar de data aceasta omitea bucata legată de suveranitatea statului prieten, nuanţând că poate ar fi mai bine ca sovieticii să-i ajute "să se organizeze", nu să intre cu armele peste ei. La 43 de ani de la invazia sovietică de la Praga, "Evenimentul zilei" publică stenograma şedinţei din 25 august 1968, document ce creionează atmosfera din jurul lui Ceauşescu din timpul "momentului său de glorie". În urma întâlnirii cu Basov, apelurile repetate la prietenia cu sovieticii şi asigurările de loialitate faţă de Moscova luau locul descrierii drept "o zi a ruşinii" a invaziei, afirmaţie făcute în timpul discursului din Piaţa Palatului. Faţă în faţă cu ambasadorul sovietic Stenograma începe cu propunerea lui Nicoale Ceauşescu de a organiza o serie de întâlniri între statele socialiste, pentru a mai calma situaţia. Propunerea lui Ceauşescu rămăsese încă fără răspunsuri clare. Dictatorul menţionează apoi că, în urma unei întâlniri avute cu liderii comunişti cehi Ota Sik şi Frantisek Vlasak le-ar fi oferit acestora câteva sfaturi. Printre ele şi să nu recurgă la înfiinţarea unui guvern din exil, cum, potrivit informaţiilor lui Ceauşescu, fuseseră sfătuiţi să facă de către iugoslavi. "(...) Le-am spus că aceasta ar fi o prostie(...)", tranşează Ceauşescu. Primul indiciu care trădează că dictatorul de la Bucureşti începea să-şi nuanţeze de fapt punctul de vedere tranşant în condamnarea actelor sovieticilor apare în momentul în care acesta le raportează celor prezenţi unul din aspectele atinse la întâlnirea cu vecinii iugoslavi, ce avusese loc cu o zi înainte. La discuţia cu Tito, dictatorul i-a spus acestuia că e mai bine să nu se discute cu forurile internaţionale prea multe despre cele întâmplate. "Am exprimat părerea noastră că nu ar fi bine ca să se ridice problema aceasta la Organizaţia Naţiunilor Unite", spune Ceauşescu. Însă momentul cel mai tensionat din întâlnirile avute de Ceauşescu după discursul din 21 august 1968 pare să se fi consumat chiar în dimineaţa acelei zile de 25. După primirea scrisorii sovieticilor, dictatorul a avut o convorbire cu A.V. Basov, ambasadorul URSS la Bucureşti. Detaliile întâlnirii, descrise chiar de Nicolae Ceauşescu în faţa conducerii CC, arată încercarea sa de a-i asigura pe ruşi că nu dorise nicio secundă să trădeze prietenia cu aceştia. Ceauşescu apare mai mult încurcat, încercând să-l convingă pe sovietic de bune intenţii făcând apel la "învăţăturile lui Lenin". O situaţie care "serveşte numai imperialismului" Dictatorul i-ar fi spus lui Basov, pe un ton total diferit faţă de cel folosit în discursul rostit cu câteva zile înainte, că, în ce priveşte Cehoslovacia, "părerile noastre, cel puţin deocamdată, sunt deosebite". Şi - făcând trimitere la informaţiile ruşilor că în Cehoslovacia era vorba de "reacţionari" şi "imperialişti" - dictatorul i-ar fi sugerat lui Basov că poziţia sa publică ar fi fost total alta dacă ar fi existat comunicare între statele socialiste.  "Dacă tovarăşii sovietici şi celelalte partide dispuneau de date(...), de ce nu au mers pe linia de a discuta aceste probleme şi cu partidul şi guvernul român, care sunt membre ale Tratatului de la Varşovia, tocmai pentru a clarifica şi evita orice înţelegere greşită? Trebuie să spun drept că ar fi fost de un deosebit folos pentru toată mişcarea dacă s-ar fi făcut o consultare chiar şi cu alte partide din ţările capitaliste, tocmai pentru a se asigura o unitate deplină, a împiedica ivirea situaţiei care s-a creat şi care fără îndoială serveşte numai imperialismului şi reacţiunii", i-a spus Nicolae Ceauşescu lui Basov. Un articol care îngrijorează În întâlnirea cu ambasadorul, Ceauşescu i-a exemplificat acestuia buna credinţă a românilor faţă de URSS prin faptul că "Scânteia" publicase apelurile pentru linişte ale preşedintelui cehoslovac Ludvík Svoboda, dus, alături de liderul Partidului Comunist din Cehoslovacia, Alexander Dubcek, cu forţa, la Moscova. Dar, în urma reacţiilor publicate de ziarul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), "Izvestia", Ceauşescu a sesizat că ruşii au înţeles că sprijinea de fapt "elementele contra-revoluţionare". Astfel s-a simţit dator să aducă lămuriri. "Ne miră interpretarea aceasta a unui ziar al guvernului sovietic. Eu îmi pun întrebarea: să publicăm în Scânteia acest articol? Va servi aceasta prieteniei româno-sovietice? Sau chiar declaraţia agenţiei TASS de aseară, în care afirmă că România face corp cu imperialiştii?(...) Basov a spus că el n-a citit încă Izvestia. Nu ştiu dacă tovarăşul Basov a putut constata că tocmai în perioada aceasta de frământări şi încordare, deşi într-un şir de probleme avem păreri deosebite, inclusiv în problema cehoslovacă, am căutat să punem accent deosebit tocmai pe relaţiile de prietenie cu Uniunea Sovietică(...) Sigur, nu reuşesc să citesc toată puzderia de ziare, dar nu cred să fi apărut vreun articol în care să se pună în discuţie Uniunea Sovietică şi conducerea sa(...)", le spunea Ceauşescu celor prezenţi. Teama dictatorului: că socialiştii deveneau mai slabi Aruncând încă un ochi pe scrisoarea sosită de la PCUS, Ceauşescu aprecia faptul că se specifica, pe un ton propagandistic, "dorinţa de a se ajunge la întărirea unităţii între partidele noastre". "Ea corespunde pe de-a întregul şi dorinţei partidului nostru", îşi îndulcise dictatorul opinia radicală rostită pe 21 august 1968. Orice imagine pro-vestică din acele zile a "rebelului" Ceauşescu pălea imediat sub următoarea frază rostită pentru emisarul sovietic: "Suntem de acord că trebuie să facem în aşa fel încât să se reglementeze şi să se normalizeze cât mai repede situaţia din Cehoslovacia, ca organele de partid şi de stat să-şi poată desfăşura activitatea şi să poată într-adevăr respinge orice propagandă imperialistă". Iar următoarea afirmaţie era menită să-i liniştească pe ruşi că "pacifistul" Ceauşescu era gata să pună armata română în lupta pentru socialism, dar cu condiţia să ştie şi el despre ce este vorba "Dacă într-adevăr tovarăşii sovietici sunt preocupaţi de pericolul, cum se spune, din Cehoslovacia, era normal să se întâlnească cu partidul şi guvernul nostru(...) Noi am declarat nu o dată(...) că dacă un stat socialist este atacat de imperialişti, România este gata să-şi facă datoria şi şi-o va face. Dar pentru asta trebuie să ne întâlnim şi să vedem lucrurile".  Dictatorul român i-a sugerat ambasadorului sovietic că poziţia sa legată de invazia trupelor sovietice ţinea mai degrabă de o îngrijorare pentru starea forţelor armate ale statelor socialiste aliate, ce puteau "slăbi" în faţa "pericolului imperialist". "Armata cehoslovacă era o armată puternică(...). Poporul cehoslovac se prezenta ca o forţă puternică împotriva agresiunii imperialiste. Este clar că în urma acestor evenimente nu avem o întrărire. (...) Trebuie să ne fie clar, tovarăşe Basov, că orice acţiune care înrăutăţeşte relaţiile dintre ţările noastre nu întăreşte forţa noastră, ci o slăbeşte. Trebuie să ne fie clar că participarea unei ţări socialiste la lupta împotriva intervenţiei imperialiste cere ca forţele sale armate să fie bine organizate". "Deci noi cunoaştem oamenii aceştia" Probabil pentru a mai înmuia inima ambasadorului din URSS cu privire la cehoslovaci şi români, dictatorul a făcut şi o scurtă trecere în revistă a trecutului său strâns legat de prietenia cu sovieticii. "Noi ne-am străduit mult ca să creăm în rândul poporului o atmosferă de prietenie cu popoarele Uniunii Sovietice", îi spune Ceauşescu lui Basov. "Eu am intrat în mişcare la vârsta de 14 ani (a fost aşa, o discuţie mai liberă) şi prima dată când am fost arestat, în 1933, arestarea a fost legată de sărbătorirea lui 7 noiembrie - sărbătoarea "Revoluţiei din Octombrie" n.r.- Deci problema prieteniei cu Uniunea Sovietică nu era numai o problemă de conjunctură, ci o problemă de convingere. Sigur, nu pot să ascund că pe mulţi comunişti vechi, bătrâni, i-a îndurerat mult cele ce s-au întâmplat în Cehoslovacia. N-au putut şi nu pot înţelege, şi aceasta nu pentru că nu ar avea sentimente de prietenie faţă de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), ci tocmai pentru că sunt animaţi de cele mai sincere sentimente de prietenie faţă de PCUS. (...) Tovarăşii noştri au luptat cu cei mai mulţi dintre ei - liderii comunişti cehoslovaci, n.r. - în Spania, au luptat cu Svoboda pe front împreună. Deci noi cunoaştem oamenii aceştia.(...) Cum putem noi să credem că astăzi ei vor să vândă Cehoslovacia imperialismului(...)? Trebuie ajutaţi mai bine să se organizeze", spunea dictatorul. Lenin şi toleranţa Sovieticul i-ar fi replicat, scurt, lui Ceauşescu că cehoslovacii au dat dovadă că "nu ştiu de fapt să se organizeze" -reformele şi deschiderea începute de Dubcek au deranjat profund URSS-ul lui Leonid Brejnev. Ceauşescu a insistat, aducând în ecuaţie "mila" de care însuşi Lenin dăduse dovadă în disputele sale politice: "Oamenii pot face şi greşeli, dar cine nu face greşeli?", s-a referit Ceauşescu la reformatorii din timpul "Primăverii de la Praga". "După cât am citit şi eu, Lenin nu o dată nu numai că a spus că se pot face greşeli, dar a luat şi poziţie autocritică, a spus: aici am greşit, aici am greşit. Nu o dată s-a războit foarte dur cu o serie de activişti de partid, dar cu toate acestea i-a pus la muncă, le-a dat încredere(...). Dacă ar fi pus mâna să-i împuşte n-ar fi întărit revoluţia, ci ar fi slăbit-o(...) Iată, sunt toate materialele acestea - şi am arătat volumele din bibliotecă - , este bine să ne uităm din când în când la ele,(...) pentru a vedea cum a gândit, cum a acţionat Lenin şi a trage învăţăminte", le expunea dictatorul celor prezenţi părţi din discuţia cu Basov. O brumă din "rebelul" care rostea discursul din Piaţa Palatului se întrevede, totuşi, la această întâlnire. Cel puţin pentru "tovarăşii" români prezenţi în sala din CC. Dictatorul i-ar fi spus lui Basov că nu se poate folosi sub nicio formă forţa între prieteni. "Şi noi am fost în Cehoslovacia, aţi fost şi dumneavoastră. Noi am venit cu concluzia că acolo nu este nici un pericol pentru socialism, iar dumneavoastră aţi venit cu concluzia că acolo există pericol pentru socialism. Atunci hai să ne adunăm şi să căutăm să clarificăm lucrurile. Aceasta cere ceva timp, dar altfel nu se poate. Nu poţi spune: trebuie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Încredere există, dar şi dumneavoastră judecaţi şi noi judecăm", arată stenograma. La final, dictatorul român l-a asigurat pe ambasadorul sovietic că "nu se va ajunge cu această problemă la ONU". A evitat însă să întrebe ceva ce-l frământa teribil în acele zile: dacă nu era el următorul pe lista sovieticilor. "Nu m-am referit direct la faptul că sunt zvonuri despre o intervenţie în România, dar din ce i-am spus cred că a înţeles", spunea Nicolae Ceauşescu.

ÎNCURCAT. Stenograma şedinţei din 25 august 1968 arată cum Nicolae Ceauşescu ar fi vrut de fapt ca ambasadorul sovietic V.A. Basov să înţeleagă că s-a opus invaziei din ataşament faţă de URSS

MIŞCĂRI DE TRUPE "Nu trebuie să lăsăm până la urmă să fie o surpriză" În aceeaşi şedinţă, dincolo de relatarea de la întâlnirea cu ambasadorul sovietic - în urma căreia s-a căzut de acord să se trimită aceleaşi idei şi în scris la Moscova -, liderii PCR au discutat îngrijoraţi despre informaţiile privind eventuale mişcări de trupe sovietice la graniţele României. Tensiunea acelor zile se aduna gradual în jurul fricii că ruşii urmau să atace, prin surprindere. Stenograma consemnează cum la masa "tovarăşilor" spiritele s-au aprins, după ce toată lumea a fost de acord că "tovarăşul Ceauşescu a răspuns foarte bine". "E greu să spui: domnule, de ce îţi mişti trupele?" Gheorghe Stoica bănuia că ruşii ascundeau de fapt adevăratele intenţii pe care le-ar fi avut pentru România lui Ceauşescu. "(...) Trebuie să vedem, să nu închidem ochii şi să vedem dacă se confirmă faptele că trupele se îndreaptă spre graniţele noastre. Acesta este un fapt, mai cu seamă având în vedere practica, prerfidia, minciuna, surpriza.(...) Nu trebuie să lăsăm până la urmă să fie o surpriză. Dacă într-adevăr este vorba să discutăm de prietenie şi vrem să menţinem această prietenie, n-au ce căuta trupe în apropierea graniţelor noastre". Nicoale Ceauşescu aduce câteva informaţii legate de mişcările de trupe de care se temea conducerea PCR: "Ceva în tot ce se spune este adevărat, mişcare de trupe au, cum tot aşa este adevărat că în toată această zonă ei au de regulă armate. În Debreţin sunt două divizii sovietice şi sunt şi maghiarii. Ele într-adevăr s-au mişcat. La fel în Chişinău sunt câteva divizii permanente(...). Ele într-adevăr s-au mişcat, fac pregătire. E greu să spui: domnule, de ce îţi mişti trupele? Poate să-ţi răspundă: dar ce, n-am voie să fac ce vreau cu ele?". Un mesaj pentru Moscova "Tovarăşii" prezenţi au discutat apoi dacă pot totuşi să le atragă atenţia ruşilor pentru toate acestea, în scrisoarea de răspuns ce urma să fie trimisă la Moscova cât mai urgent. Până să verifice dacă într-adevăr ruşii urmau să facă o mişcare pe plan militar, Ceauşescu concluzionează că deocamdată trebuie să se limiteze la răspunsul diplomatic, transmis şi prin ambasadorul A.V. Basov, "care nu e nici uliu, nici porumbel", după cum îl caracterizează cei prezenţi. "Poziţia noastră este că ar fi un lucru grav pentru mişcarea noastră şi trebuie să acţionăm să fie totul bine. De acord? (Toţi tovarşii sunt de acord) Atunci ridicăm şedinţa, tovarăşi", se încheie stenograma CC al PCR. ISTORIE Cronologia unei invazii Invazia trupelor sovietice a fost precedată de "Primăvara de la Praga", după cum au fost denumite reformele începute în ianuarie 1968 de Alexander Dubcek, când a preluat conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia (PCC). Dubcek dorea un "socialism cu faţă umană". Liderul PCC anunţase încă din aprilie 1968 "Programul de Acţiune", un proiect care viza liberalizarea parţială a economiei, deschiderea societăţii în următorii zece ani şi crearea unui stat federal compus din Cehia şi Slovacia. Preşedintele statului Ludvik Svoboda a fost de acord cu schimbările. Pe 20 august 1968, idealul cehilor şi al slovacilor era strivit sub şenilele tancurilor sovietice. Liderii comunişti de la Praga eşuaseră. Părea deja un demers imposibil: ideile promovate atunci în Cehoslovacia au fost de neconceput pentru URSS-ul condus de Leonid Brejnev, care dorea ca statele socialiste să rămână sub influenţa sovietică. În urma invaziei, 400.000 de militari şi 6.300 de tancuri din URSS, Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Republica Democrată Germană au fost staţionate pe teritoriul cehoslovac. Trupele sovietice au părăsit ţara 23 de ani mai târziu. Deşi liderii de la Praga au ordonat armatei să nu opună rezistenţă, mai mulţi civili au protestat în stradă. Cel puţin 108 persoane au murit. Alte 500 au fost rănite în urma acestor proteste. Preşedintele Ludvik Svoboda şi Alexander Dubcek au fost duşi la Moscova, unde au fost siliţi să semneze "Protocolul de la Moscova". Documentul autoriza practic invazia. CELEBRUL DISCURS Momentul de glorie al lui Ceauşescu Speculând momentul, la 21 august 1968, Nicolae Ceauşescu şi-a atras admiraţia Occidentului printr-un discurs rostit în balconul fostului CC al PCR. Din acel punct, până la apelativul de "ultim stalinist" căpătat spre finalul deceniului opt, dictatorul român era cunoscut în Vest drept "rebelul" Pactului de la Varşovia. "Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia constituie o mare greşeală şi o ameninţare pentru pacea din Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a ruşinii pentru mişcarea revoluţionară. Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai o clipă, ideea unei intervenţii în treburile interne ale unui stat socialist frăţesc. Niciun străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului", rostea Nicolae Ceauşescu, de la Balconul Comitetului Central al PCR. Peste un an, în august 1969, la Bucureşti sosea preşedintele Statelor Unite, Richard Nixon. Dintr-o stenogramă a CC al PCR publicată de EVZ în iulie 2009  reiese cam ce înţelesese din toată întâlnirea Ceauşescu - descris ulterior de Nixon drept un "stalinist dur" : "Nixon nu a venit de pe poziţia unei mari puteri, am fost cu el la piaţă. A dat mâna cu toţi zarzavagiii. E adevărat, şi el a fost zarzavagiu", le spunea Ceauşescu liderilor PCR. <iframe width="420" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/7ywkAgPzwYQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="420" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/ciYceY3Wsuk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> CITIŢI ŞI:

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

• Ceauşescu şi sportul: "Tovarăşi, să nu mai mergem pe echipe mari"
• Ceauşescu: "Dacă nu împuşcăm noi raţele, le împuşcă alţii" 
• Ceauşescu se dădea un "sensibil" critic de film
• Ceauşescu, "textier" de şlagăre comuniste
• Marii scriitori s-au "păruit" în faţa lui Ceauşescu