Ce s-a întâmplat cu Hemingway când succesul nu mai avea secrete pentru el

Ce s-a întâmplat cu Hemingway când succesul nu mai avea secrete pentru el

Războaie, aventuri, iubiri, vânătoare, faimă...

O viaţă cu atâtea ingrediente, care promitea nu tot timpul lapte şi miere, dar măcar un altfel de curs al destinului. Dar cea care a decis până la urmă destinul celebrului scriitor Ernest Hemingway a fost o întâmplare considerată de biografi şocantă.

Potrivit unora dintre biografii celebrului scriitor, ceea ce l-a măcinat sigur şi precis a fost sinuciderea tatălui său. Bântuit de o depresie şi de greutăţile  financiare, acesta s-a împuşcat în cap. Scriitorul a fost  devastat, mai ales că începuse să câştige bine din ceea ce scria şi spera să  spera să ăşi poată ajuta  tatăl. Potrivit unor cunoscuţi de-ai săi, el a afirmat la un moment dat că probabil va muri în acelaşi fel. La câteva luni după moartea tatălui său, prolificul scriitor a finalizat romanul „Adio, arme!”, care s-a vândut foarte bine.

Tratament cu electroşocuri

Ne puteți urmări și pe Google News

Părea că a depăşit momentul, „succesul nu mai avea deja secrete pentru el” după cum avea să noteze presa vremii, dar...Sinuciderea tatălui său l-a urmărit de-a lungul vieţii. La un moment dat, scriitorul nu mai putea să finalizeze ce scria, avea goluri de memorie, ajunsese o epavă din cauza abuzului de alcool, dar şi a numeroaselor accidente grave pe care le suferise de-a lungul anilor, printre care şii două accidente de avion. În ultimă instanţă s-a internat într-o clinică, unde a fost supus unui tratament cu electroşocuri. Rezultatul a fost catastrofal. Deşi părea că se simte mai bine, Hemingway şi-a dat seama că nu mai era în stare să scrie nici măcar o frază decentă. Depresia şii paranoia au revenit, iar odată cu ele mai multe încercări de sinucidere, urmate de alte internări şi noi sesiuni de electroşocuri. În dimineaţa zilei de 2 iulie 1961 s-a împuşcat cu una dintre carabinele sale preferate. Tot unii dintre biografii săi notează că, „trăindu-şi viaţa la maxim, scriitorul nu a mai ştiut cum să îşi trăiască sfârşitul”.