Cînd l-am auzit pe președintele Iohannis că a vorbit despre reforma sistemului nostru de educație și a cerut o amplă dezbatere publică pe această chestiune, mi-am amintit că, acum cîteva luni (mai precis pe 5 iunie), am publicat în această rubrică un text intitulat ”Educația marilor cărți”.
Urăsc să mă citez singur, dar urăsc și mai tare să mă repet, spunînd ceva ce am mai spus cu aerul că o fac pentru prima dat, așa că reproduc aici cîteva pasaje edificatoare pentru gîndurile mele despre educație.
”Impresia de rătăcire, de căutare oarbă a reformelor nenumărate din învățămîntul românesc exprimă, cred, un adevăr profund. Școala, astăzi, nu-și mai poate formula obiectivul social, nu mai știe bine ce trebuie să formeze. Cetățeni aprigi? Forță de muncă adecvată? Ființe morale? Indivizi care să se poată descurca în lume? Ne este foarte greu să răspundem ce vrem să iasă, peste 12 sau peste 16 ani dintr-un copil care vine în prima zi de școală la clasa I-a și care va termina liceul sau o facultate. S-ar zice că ținta ar trebui să fie complexă, cuprinzînd toate acestea la un loc. Dar acest lucru este posibil într-un singur fel, după opinia mea: cu o educație bazată pe marile cărți...
Ar trebui să stabilim care sînt marile cărți ale culturii lumii pe care un tînăr de 18 ani trebuie să le fi parcurs. De la Ghilgameș la ”Război și pace”, de la ”Poeziile” lui Eminescu la ”Cel mai iubit dintre pămînteni”. Să fi trecut, evident, prin Homer, prin Biblie, prin Dante, prin Shakespeare, prin Blazac... Ce ar trebui să conțină fundamentul cultural de unde un individ mediu să poată să-și extragă ”cultura generală”, dar și substanța pe care să o metabolizeze toată viața cînd va munci zi de zi, cînd va iubi, cînd se va îmbolnăvi, cînd se va căsători, cînd cineva îi va face un rău sau altcienva îi va face un bine, cînd va îmbătrîni - cînd va trăi pur și simplu? Pe o asemenea bază, se va putea clădi o educație școlară și universitară de specialitate. Pe o asemenea bază, un om va putea înțelege mai bine lumea și îi va putea da răspunsul său. Pe o asemenea bază, un cetățean va înțelege ce înseamnă drepturi și obligații, dar, mai ales, ce înseamnă celălalt.
Ne puteți urmări și pe Google News
Adevărul este că habar nu avem cum va evolua piața muncii peste 10 sau 15 ani, ca să pretindem acum că știm să trasăm linia profesională cea mai potrivită pentru un copil de azi. Adevărul este că habar nu avem care vor fi uneltele de căutare peste 5 ani, ca să pretindem că-i dăm această cheie. Adevărul este că habar nu avem să depistăm talentele și competențele oamenilor pînă cînd ele nu se manifestă de la sine - și asta se poate întîmpla la orice vîrstă. Știm, însă, că o cultură umanistă solidă îți dă și capacitatea și motivația, dar și etica necesară învățării și performării în orice domeniu...
Repet, construirea programelor școlare pentru o întreagă generație de elevi trebuie să plece de întrebarea: la 18 ani, ce cărți trebuie să fi parcurs acest tînăr? Cînd le avem, vom ști să ducem, coerent, învățămîntul nostru într-o anumită direcție.”
Precizez imediat că ideea educației bazată pe marile cărți nu este a mea - asta, ca să nu fiu acuzat de plagiat. Ideea există în dezbaterile despre educație de cîteva secole. Însă, mi se pare că ea are o relevanță și mai acută astăzi, tocmai pentru că trăim un timp al incertitudinilor și al aglomerației, ceea ce face ca revenirea la temeiurile culturii să fie cu adevărat sănătoasă.
Marile cărți au, pentru civilizația noastră, rolul pe care Cartea îl are pentru o religie a Cărții. Mai întîi, ele revelează adevăruri ultime despre cum și ce sîntem. Apoi, ele constituie un ghid nu doar de comportament, ci și de înțelegere a lumii. Nu în ultimul rînd, ele dezvăluie cu inegalabilă forță de convingere că, într-o formă sau alta, lumea nu se reduce la ”aici” și ”acum”. Ba, mai mult, că ”aici” și ”acum”, foarte importante pentru om, sînt o infimă parte a lumii. Acest adevăr profund poate fi predat, desigur. Dar el nu poate fi simțit și internalizat întru înțelepțire decît prin marile cărți.
Alan Bloom, unul dintre cei mai faimoși promotori ai educației prin marile cărți, observa că, dacă tot vrem să construim un sistem de educație bazat pe valori, trebuie să nu uităm cîtvea lucruri esențiale. Primul, că valorile nu se produc pe cale rațională. Asta înseamnă că ele trebuie luate ca atare, descoperite și înțelese, nicidecum inventate. Al doilea, că valorile autentice sînt doar acelea care înrîuresc o viață la modul cel mai concret și nu acelea care se înșiră în programe, manifeste și predici. Al treilea, că am ajuns la un moment în care orice student intră în universitate convins deja că adevărul e ceva relativ. De la aceste trei observații, cred eu, trebuie începută reflecția asupra sistemului nostru de educație. Succes dezbaterii!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
