Social

Celălalt Ceauşescu

Autor: | duminică, 27 ianuarie 2008 | 0 Comentarii | 0 Vizualizari
EVZ mai pune azi o piesă în „puzzle-ul“ prin care am încercat să reconstituim „viaţa şi opera“ lui Nicolae Ceauşescu, omul care a marcat cel mai mult istoria recentă a României. Despre crimele dictatorului Ceauşescu s-au scris mii de pagini şi sunt cunoscute. Despre celălalt Ceauşescu - omul - se ştie prea puţin.

Este ianuarie 1988. Cuplul Ceauşescu serveşte masa la reşedinţa proprie. La un moment dat, Nicolae porneşte conversaţia: „Spune-mi şi mie despre legea gravitaţiei“. „Ce vrei să spun?“, răspunde Elena, „eu sunt om de ştiinţă, tu te ocupi de legi“. Să ne imaginăm pentru o clipă că acest dialog, altfel miezul unei banc spus pe la colţuri în „Epoca de Aur“, este cât se poate de real.

Imaginea este în sine extrem de banală: doi oameni căsătoriţi poartă o discuţie în intimitatea propriei case. Pentru un observator extern, neconectat la realităţile politice ale României predecembriste, dialogul marchează doar stupiditatea personajului feminin. Pentru românul mediu statistic al anilor ’80, gravitaţia poate fi ea însăşi supusă reglementărilor „înnoitoare“ ale „Tovarăşilor“, care, prin politica „înţeleaptă“, le rezervaseră compatrioţilor foamea, cozile şi frigul.

Ceauşescu este figura centrală şi omniprezentă a epocii sale. El nu stă doar la propria masă, în decorul propriei reşedinţe, purtând dialoguri insipide cu consoarta sa. Ceauşescu este în ianuarie 1988 (şi nu doar atunci) la masă cu fiecare dintre supuşii săi, ocupând obsedant minţi, reglând destine. După 20 de ani, avem posibilitatea de a urmări scena invocată la începutul articolului „în mut“.

Nu mai interesează nici cuvintele, nici semnificaţiile lor, ci doar tabloul domestic al celui care a condus timp de 24 de ani România. Între băiatul Nicu Ceauşescu, plecat din satul de baştină la 11 ani, angajat la cizmarul Alexandru Săndulescu în Calea Victoriei nr. 89, şi bătrânul decrepit de 71 de ani Nicolae Ceauşescu stă o istorie a cotidianului ordinar mascată de aparenţa unei predestinări mistice.

Ceaşcă“ n-a băut Pepsi

Suzana Andreiaş a fost aproape 30 de ani şefa personalului la reşedinţa prezidenţială de la Snagov a familiei Ceauşescu. Amintirile ei, formulate în cele peste 250 de pagini ale interviului cu Maria Dobrescu apărut în 2004 la Editura Amaltea, reconstituie în amănunt banalitatea aflată în spatele „Geniului Carpaţilor“.

Ea a existat acolo dintotdeauna, în realitatea ce înconjura deciziile şi acţiunile „magistrale“ ale Conducă torului. Copilul plecat din Scorniceşti îşi păstrase preferinţele. Ceauşescu refuza sistematic şi ciocolata, şi cafeaua, şi celebrul Pepsi, preferând în schimb ceaiul cu lapte şi un mic dejun aproape raţionalizat: o felie de şuncă, o felie de brânză, câteodată un ou fiert.

„Îi plăcea să mănânce simplu, ciorbă de ştevie, mâncare de spanac, urzici. Nu era pretenţios, dacă ştiai să i-o faci din buruieni multe, era minunat“, îşi aminteşte Suzana Andreiaş. Carne de porc? Poate doar sâmbăta şi duminica. Preferinţele gastronomice ale „Tovarăşului“ erau împărtăşite şi de consoarta sa. Niciodată nu se gătea separat pentru cei doi. Erau zgârciţi: pentru că nu dorea să risipească nimic, Ceauşescu ordonase să nu se aducă în casă mai multe alimente decât se consumau.

Nu se dădea cu parfum


„Erau ordonaţi şi n-ar fi intrat nici în ruptul capului încălţaţi în casă. Aveau grijă de orice lucruşor“, rememorează şefa personalului de la Snagov. Că liderul comunist era în ton cu ultimele tendinţe este uşor observabil dintr-o simplă „survolare“ a imaginilor datând din epocă. Cine ar fi zis însă că era propriul consilier de imagine? Suzana Andreiaş aşa şi-l aminteşte, ca pe un om care-şi făcea singur toaleta.

„Nu avea nevoie de nimeni. Lucrurile şi le punea într-o ordine desăvârşită. Nici pijamaua pe care o dezbrăca nu o lăsa pe pat. Era în baie un suport şi pe suportul acela o punea frumos“, ne informează spumos „sursa“ noastră, aducându-şi aminte că Nicolae Ceauşescu prefera naturaleţea, neutilizând decât un banal spray. Niciodată parfum.

Elena obişnuia să-l fure

Ceauşescu nu era nici pe departe un băutor înrăit. Pasionat însă de muzica Ioanei Radu şi a Miei Braia şi dezinhibat de câte un păhărel de vişinată prilejuit de masa de prânz, mai chiuia în timp ce juca table cu Elena. „Cânta numai el, ea doar juca table şi îl mai fura. Zicea tovarăşul: «Iar m-ai furat, nu mai joc». «Hai, Nicule, că nu te mai fur»“, rememorează Suzana Andreiaş. Suferind de diabet, Ceauşescu avea un stil de viaţă ordonat, evitând să piardă nopţile sau să facă abuzuri.

Chiar şi petrecerile de Revelion, organizate de obicei la Clubul Floreasca, se încheiau pentru el la maximum două dimineaţa. În această privinţă, Ceauşescu pare să fi evitat defectele de ordin bahic ale tatălui său, Andruţa, reperat mai mereu în ultimii ani de viaţă la un bufet de pe Calea Dorobanţi. La câţiva paşi mai încolo, lângă Liceul „Caragiale“, Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ era frecventată săptămânal de mama dictatorului.

IPOTEZĂ

De ce s-a redus programul TV

Pare-se că hobby-ul lui Nicolae Ceauşescu era construirea socialismului în România. Care erau pasiunile sale domestice? Se uita foarte puţin la televizor, şi aici avându-şi originea decizia oficială de a scurta drastic programul zilnic al televiziunii. În weekenduri, când era la Snagov, „Genialul“ urmărea sporadic „Viaţa satului“, preferând mai degrabă să se plimbe prin grădină. Legendele legate de aceasta dăinuie până astăzi. Se spune că ea avea chiar şi un arbore de cafea şi un bananier.

Se cultiva şi porumb pe câteva parcele. Ce credeţi că se făcea cu recolta de pe respectivele loturi? Ştiuleţii erau cântăriţi, apoi curăţaţi de boabe şi iar cântăriţi. Pe baza rezultatelor se calcula cât porumb iese la hectar. În fine, aceste rezultate erau folosite pentru a se prognoza recolta la nivelul întregii ţări. Grădina de la Snagov era o Românie în mic, inspectată periodic de Ceauşescu.

DUPĂ GRATII

Provocările lui Ceauşescu în puşcărie

Pavel Câmpeanu a fost coleg de celulă cu Nicolae Ceauşescu la Jilava, în 1941. Profesorul Câmpeanu îşi aminteşte, în cartea „Ceauşescu, anii numărătorii inverse“, că viitorul dictator era „tuns chilug, purtând o îmbrăcăminte care părea de împrumut, şi foarte slab, avea o stângăcie a ţinutei proprie urbanizării nedigerate, (...) o înfăţişare puţin atrăgătoare“.

Ieşirea din anonimat a lui „Nicu“ s-a produs cu ocazia unei partide de şah. Un concurs organizat ad-hoc în celulă a fost câştigat de Câmpeanu. Fără să cunoască noţiuni elementare ale jocului, Ceauşescu l-a provocat pe învingător la o partidă, pe care, fireşte, a pierdut-o. Ranchiunos, acesta i-a purtat pică lui Câmpeanu.

Cei doi s-au reîntâlnit în Penitenciarul Caransebeş, unde Ceauşescu, aflat în graţiile liderului neîncoronat al închisorii, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost uns şef al unui atelier de vopsitorie, acelaşi unde fusese „repartizat“ şi Câmpeanu. Deşi avea mişcările unui om neîndemânatic şi nu-i plăcea munca, Nicolae Ceauşescu nu ezita să le dea tuturor poveţe tehnice. Obicei pe care şi l-a păstrat toată viaţa.

Câteva dintre melodiile preferate de cuplul Nicolae si Elena Ceauşescu

Fotografii inedite

Filme inedite

Dosarul de cadre a lui Nicolae Ceauşescu


SPUNE-TI PAREREA

Libertatea

B1

RTV

Realitatea

Unica

Ziare.com

Capital

Doctorul Zilei

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.