Cinci motive pentru care nu se construiește autostrada Comarnic – Brașov

Cinci motive pentru care nu se construiește autostrada Comarnic – Brașov

Declarat cel mai „bancabil” proiect de infrastructură, prioritatea numărul unu în Transporturi, autostrada Comarnic – Brașov, care ar trebui să decongestioneze traficul pe Valea Prahovei, se află la mai puțin de o lună de semnarea contractului de construcție.

Din ce au dat ieri de înțeles oficialii, atât ministrul Transporturilor, Ioan Rus, cât și premierul Victor Ponta, sunt slabe șanse ca pe 15 februarie să se parafeze ceva. 

Motivul? Lipsa de finanțare. Dacă pentru primul tronson suma este acoperită, nu la fel stau lucrurile cu celelalte trei. 

Lipsa de finanțare pare a fi însă doar o cauză pentru care autostrada nu a demarat nici până acum. De altfel, ca bancă, cum ai putea finanța un proiect când nu știi exact când îți vin banii înapoi?

Ne puteți urmări și pe Google News

Așa ajungem la cel de-al doilea motiv. Statul, prin CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică ) a calculat că numai din taxe nu poate fi acoperit costul autostrăzii Comarnic – Brașov, de 1,8 miliarde de euro, nici în 30 de ani. 

Și al treilea motiv. Preluând calculele CESTRIN, Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene a forțat statul să includă în buget costurile finanțării autostrăzii. 

Și de aici, al patrulea motiv. Cum bugetul nu își permite să suporte aceste costuri, pentru că ar ajunge la un deficit prea mare, proiectul a fost blocat și va fi, probabil blocat, și dacă se ajunge la selectarea unor noi constructori. 

Al cincilea motiv vine din soluțiile alternative pe care Guvernul deja le caută. Ieri, Ioan Rus a anunțat că, pentru cei care nu vizează neapărat stațiunile din Valea Prahovei, se va construi un drum auxiliar, Câmpina - Săcele, care va face și mai nerentabil Comarnic Brașov, deoarece va prelua o parte importantă din trafic. 

Calculele par corecte și nimeni nu greșește. Dacă pe 15 februarie nu se va semna contractul de construcție, poate ar fi nevoie însă de o schimbare de paradigmă. Un parteneriat public – privat, prin care statul să fie din start co-finanțator al proiectului ar putea fi una dintre soluții. Desigur, asta ar însemna ca an de an să nu se mai taie fonduri de la investiții.