Cînd Disney a început să lucreze la transpunerea în desen animat a ”Cărților Junglei” de Kipling, a decis să modifice serios materialul literar. Miza nu era doar aceea de a produce o dinamică specifică filmului animat dintr-o dinamică specifică unei cărți (care nici măcar nu era unitară, fiind două cărți de povestiri), ci mai ales aceea de a da întregului produs o mai clară adresă: pentru copii.
Cele două ”Cărți ale Junglei”, publicate în 1894 și 1895, și apoi într-un singur volum intitulat ”Cartea Junglei”, fuseseră scrise de Kipling într-o manieră victoriană, subtilă și cumva duală. Ele erau, desigur, de la bun început povești pentru copii, dar erau și povești pentru adulți, fiind veritabile alegorii cu animale, specie literară veche de cînd lumea. În fond, ”Cărțile” lui Kipling vorbesc despre Lege (uneori într-un evident spirit creștin), despre Justiție, despre familie, despre comunitate, despre prietenie și solidaritate, dar și despre dușmănie și frică. Admirația înghețată în spaimă pe care o stîrnește printre animale felul de ucide al șarpelui Kaa, de pildă, trimite direct la o ciudățenie umană: fascinația pentru crimă, pentru o anumită ”artă” a crimei și cititorul de azi nu se poate opri să se gîndească la inexplicabila înrolare a unor europeni sau americani în armata Statului Islamic. Aceasta, orice s-ar zice, nu este o temă pentru copii. Disney a vrut să șteargă substanța alegorică a ”Cărților” pentru că ceea ce îl interesa pe el era, exclusiv, povestea pentru copii. Cum cele mai bune povești pentru copii sînt despre copii, din întregul material narativ al lui Kipling, ceea ce l-a intersat pe Disney a fost itinerariul epic al lui Mowgli. Că aceasta a fost intenția lui Walt Disney, o dovedește cel mai bine faptul că nu i-a plăcut muzica inițial compusă pentru film de Terry Gilkyson pentru că era prea impregnată de spirirtul cărții și, cînd i-a angajat pe talentații frați Sherman să scrie muzica, le-a dat scenariul și le-a interzis categoric (prin contract!) să citească cartea. Frații Sherman au compus întreaga muzică a filmului, cea care ne entuziasmează și azi, fără să citească un rînd de Kipling. Dacă Disney însuși a fost mulțumit ori nu de rezultat nu vom ști niciodată, pentru că a murit în intervalul dintre terminarea filmului și lansarea lui publică. Noi, astăzi, sîntem unanimi că a ieșit o capodoperă.
Una dintre cele mai interesante schimbări operate de mîna genială a lui Disney în ”Cartea Junglei” a fost cea referitoare la maimuțe. În carte găsim acest pasaj revelator: ”Ascultă, pui de om, spune Ursul și vocea sa se rostogolește ca un tunet în noaptea caldă, te-am învățat toate legile junglei, valabile și respectate de toți locuitorii junglei – mai puțin de maimuțe, care trăiesc în copaci. Ele nu au legi. Ele sînt în afara comunității (outcast).” De altfel, în carte, maimuțele simbolizează anarhia – ele sînt singurele animale care nu au ierarhie și conducător. Disney schimbă lucrurile. În desenul animat, maimuțele sînt conduse de un rege, un urangutan numit Louie – numele, nu e greu de ghicit, îi vine de la cel care i-a dat vocea, cîntărețul de swing Louie Prima. Leadershipul Regelui Louie, însă, e destul de imprecis. Uneori maimuțele i se supun, alteori îl înfruntă, se caftesc în parte, dar Louie ocupă, totuși, tronul, chiar dacă o face într-un mod caraghios. Sediul neamului maimuțesc este în ruinele unei cetăți-templu uitată de vreme și invadată de junglă. Acolo, maimuțele maimuțăresc și urangutantul Louie e rege în felul său, maimuțesc. Louie cîntă și se mișcă bine, dar mai presus de orice, are o ambiție. A ajuns în vîrf și vrea mai sus. El vrea să forțeze evoluția. Se simte aproape om și vrea să fie om. Simte că îi mai trebuie un singur ”ce” ca să nu mai fie maimuță: să știe să facă focul. Crede că dacă află secretul focului (și în film și în carte animalele junglei sînt convinse că superioritatea omului constă în deținerea secretului focului), devine om. Crede, de asemenea, că fiecare om știe să facă focul, așa că îl răpește pe Mowgli și îi promite că îl ține în junglă dacă îi spune secretul focului , ”floarea roșie a oamenilor”. Doar că Mowgli nu știe să facă focul. În ritmul unei fermecătoare melodii de jazz cu puternice accente de Dixieland, compusă de frații Sherman și cîntată de Louie Prima și formația lui, intitulată ”I wanna be like you”, Regele Louie îi explică lui Mowgli ce vrea de la el. În timpul acestei ”negocieri”, ursul Baloo și pantera neagră Baghera vin să-l scoată pe Mowgli din mîna maimuțelor. Ei devin îngrijorați cînd află ambiția Regelui Louie – focul în mîna maimuțelor este cu mult mai periculos pentru junglă decît focul în mîna oamenilor! Raționala panteră Baghera e atentă la cuvintele melodiei, dar Baloo, ca și Mowgli, e vrăjit de ritm. Operațiunea de extragere a lui Mowgli din mîna maimuțelor începe fără repede, chiar prea repede. Ursul deghizat în orangutan și pantera furisîndu-se, pătrund în sanctuarul maimuțelor. De îndată ce sînt recunoscuți, se iscă o mare tevatură. Disputa este alertă și plină de farse rapide – Mowgli e cînd în mîna cuplului urs–pantră, cînd în puterea maimuțelor nebune. La finalul disputei, puiul de om ajunge defintiv în grija ursului și panterei, iar maimuțele pierd partida. Mai mult, dinamica urmăririlor distruge complet ”cetatea de scaun” a lui Louie. Totul se prăbușește! Regele Louie ajunge, pentru o secundă, pe post de stîlp, ca unic susținător al întregului edificiu, sprijnind un tavan rămas fără altă susținere. Apoi, deși Louie continuă să susțină totul cu brațele sale, urmează căderea. În mijlocul prăbușirii colosale, Louie rămîne ținînd deasupra capului o bucata de piatră, în chip de coloană – totul se năruie în jurul lui, doar el, Regele Louie, rămîne pe un soclu ținînd desupra capului o piatră nu mai mare decît diametrul propriului cap. Este cea mai simpatică și sugestivă prăbușire din istoria filmului. Ambiția de a ajunge om ale Regelui-urangutan a surpat întregul său regat. Maimuțele, firește, au fugit care încotro. Cîți de Louie cunoașteți? Cel puțin unul, nu-i așa?
https://www.youtube.com/watch?v=CEEPaYD5KZE
Ne puteți urmări și pe Google News
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.
Recomandările noastre
