”La începutul mișcării noastre de redeșteptare, presa politică se făcea de oameni maturi; ziaristica nu era o profesiune propriu-zisă, ci numai un mijloc de luptă al bărbaților politici, care însuși își redactau foile lor. Astfel, mai toate somitățile noastre politice au fost redactori de ziare. De la o vreme, însă, s-a văzut că presa ar fi un fel de afacere și astfel gazetăria a devenit o profesie ca toate profesiile și pentru că publicul cititor la noi este mic la număr, forte puține talente serioase s-au dat la această industrie a condeiului. Astăzi, în mare parte, presa la noi se face numai cu tineri. Așa numita a patra putere în stat, este condusă și reprezentată de niște juni cărora le lipsește și cunoștința de cauză și experineța unei vîrste mai coapte și cultura – neapărat necesare pentru a ști uza cu dignitate de libertatea nemărginită a tiparului înscrisă în legile noastre...niște tineri, în mare parte roade seci al școalei, lipsiți de talent, de originalitate și chiar de bunul simț comun, incapabili de cultură și de o muncă mai cum se cade, îmbrățișează condeiul ca o ultimă scăpare pentru o viață devotată trîndăviei. Cu acest chip, am ajuns să avem în țară la noi un fel de mic proletariat al condeiului. Aceasta provine și din lipsa de cultură a publicului și din puținătatea lui. Într-o țară unde cititorul însuși e cult și matur și unde presa este o afacere serioasă, nu se poate trece orice marfă jurnalistică.”

 Credeți că e scris ieri? Nu, e scris în 1885.