Comuniştii au vrut să-i secţioneze braţele: Povestea CRUCII DE PE CARAIMAN | VIDEO

În 1928, la inaugurarea sa, Crucea de pe Caraiman, ridicată la altitudinea de 2.291 m, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană...

La începutul acestui an a fost desemnată „cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan”, potrivit Guinness World Record. Monumentul din Bucegi închinat eroilor reprezintă cea mai mare cruce din lume (la începutul acestui an a fost desemnată „cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan”, potrivit Guinness World Record), ridicată la altitudinea de 2.291 m. Cel care a reuşit să omologheze recordul e fiul unuia dintre muncitorii care au lucrat ca voluntari la ridicarea crucii, în urmă cu 88 de ani.

Cu efort

Monumenentul Eroilor a fost realizat prin grija Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ai României, în perioada 1926-1928 „întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei” aşa cum stă scris pe placa comemorativă fixată pe partea nordică a soclului. Proiectarea şi execuţia întregului monument s-au făcut cu efort remarcabil. Astfel, în documentele vremii, sunt menţionate, ca realizatori ai structurii metalice, Direcţia de Poduri din cadrul Direcţiei Generale CFR şi secţiile L1 şi L5 Sinaia, iar ca proiectanţi, inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder şi dirigintele de şantier Nicu Stănescu. Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Constantin Procopiu şi Georges Cristinel, iar monumentul a fost sfinţit în anul 1928, la 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.

Serviciul militar obligatoriu. România trebuie să-și întărească sistemul de apărare

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Era aprinsă

La lucrările de construcţie a monumentului a participat benevol un număr mare de elevi şi studenţi mobilizaţi de Societatea Cultul Eroilor, care au contribuit la cărarea materialelor de construcţie. Ridicarea acestora pe platoul Bucegi făcându-se cu funicularul Schiel al fabricii de hârtie, şi cu ajutorul carelor trase de boi pe traseul Sinaia, Vf. Păduchiosu, Vf. Dichiu până pe platou. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. S-a renunţat astfel la generator ca sursă de iluminare şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar şi de Înălţarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este şi Ziua Eroilor.

Ameninţat cu mutilarea

În perioada regimului comunist, monumentul a fost ameninţat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie braţele şi în vârful coloanei rămase să monteze o stea roşie! Un monument emblematic, în spatele căruia se află şi poveşti ce ridică semne de întrebare.   Spre exemplu, cea mai des întâlnită denumire în documentele oficiale este (cf. colecţiilor Arhivelor Naţionale ale României) „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă, respectiv „Crucea Eroilor Ceferişti“, pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului (între anii 1926-1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R. Potrivit historia.ro, majoritatea publicaţiilor editate de-a lungul existenţei „Crucii“ nu au păstrat decât unele date vagi, legate strict de construcţia propriu-zisă a monumentului.