PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Cultură

Confesiunile pic torului Cristian Dițoiu. Emoția întâlnirii cu Alexandru Ciucurencu

Autor: | | 0 Comentarii | 516 Vizualizari
Pictorul Cristian Dițoiu, vorbind despre „taina” tablourilor sale FOTO: NICU DÎRDÎIAC
Artistul Cristian Dițoiu este unul dintre continuatorii „tainei” culorii lui Alexandru Ciucurencu. Lucrări ale sale pot fi admirate în expoziția „Cald și rece”, deschisă la Galeria Romană până luna viitoare

EVZ - La vernisajul expoziției „Cald și rece” ați vorbit cu mare emoție despre întâlnirea cu Alexandru Ciucurencu, cu lucrările lui ...

Cristian Dițoiu - Eu am făcut Liceul de Artă la Craiova, la jumătatea anilor ’80. E vorba de începutul formării mele. De la începutul liceului am mers să văd Muzeul de Artă din Craiova. A fost un exercițiu pe care îl făceam în paralel cu ceea ce învățam la școală, exercițiu pe care îl fac și acum. La Craiova e un muzeu destul de compact, de două nivele. La parter era Artă europeană - secolele 16 -19, la etaj Artă românească, expunerea se termina undeva cu pictură din anii ,60-,70. Dacă la începutul liceului zăboveam foarte mult la parter, după clasa a zecea, din ce în ce mai mult, mergeam la pictura de după 1950.


„Acum lucrez cu formele principale și culorile principale și iau naștere formele-culori”, spune pictorul Cristian Dițoiu


Lucrurile se concentrau în ultimele trei săli, unde erau Pallady, Ciucurencu și Ghiață. Eram fascinat de lucrările lui Ciucurencu. În paralel, mergeam la peisaj, aveam în minte tipul de atitudine a lui Ciucurencu, paleta lui și luminozitatea. La puțin timp după lucrul acesta s-a deschis Muzeul Colecțiilor de Artă din Craiova, unde erau doi pictori importanți, olteni, Eustațiu Stoenescu și Țuculescu. Evident, când m-am întâlnit prima dată cu Țuculescu am fost fascinat și am început să lucrez cu tubul de culoare. Privind retrospectiv, ei rămân doi pictori de primă mărime în pictura românească a secolului XX. I-am ales, pur și simplu, fără premeditare. Prin ceea ce făcea, Ciucurencu aducea un omagiu culorii. El chiar spune „culoarea mai are, încă, multe taine”. Aceasta arată tipul de om care a învățat și care își dă seama cât mai are de adăugat la ceea ce a dobândit. Ciucurencu era un om care se lupta, în sensul cel mai bun, cu culoarea. El a făcut un fel de școală. În expoziția de față „Cald și rece”, de la Galeria Romană, se află doi dintre cei mai importanți elevi ai lui: unul direct, altul indirect - el autodefi nin du-se ca elev și continuator al lui Ciucurencu, e vorba de Mihai Horea. Horea Paștina a fost efectiv elev al lui Alexandru Ciucurencu și profesorul meu, timp de șase ani, la Academia de Artă din București.


FOTO:Pictorul Cristian Dițoiu (stânga), la vernisajul expoziției „Cald și rece”, de la Galeria Romană



- Să abordăm puțin și tema expoziției.

- În expoziția de la Galeria Romană, tema este „Școala lui Ciucurencu”. Horea Paștina a fost profesorul meu, a fost elevul lui Alexandru Ciucurencu. Pe parcursul celor șase ani, cât au durat cursurile, el ne-a vorbit regulat și sistematic despre sensul așezării la lucru, așezarea la lucru sub semnul ascultării, studiul naturii statice și al peisajului, lucrul începea cu desenul, aceasta era baza. În permanență lucram după natură. Temele erau cele clasice: studiul figurii umane, nud, portret, studiul peisajului. Totdeauna când venea la clasă și făcea corectura, ne vorbea de raport: raportul dintre lumină și umbră, între mare și mic, raport cromatic. Era un termen care le cuprindea pe toate și care ținea pictura în zona limbajului. Dacă nu stăpânim limbajul este ca și în celelalte arte – nu ne putem exprima. La studiul după natură se adaugă studiul în muzeu, al înaintașilor și contemporanilor.

- Cum trăiați această situație de a fi elevul domnului Horea Paștina?

- Revenind la școala cu domnul Paștina, dumnealui a fost foarte statornic în a ne determina să studiem constant după natură, dar folosind mijloacele picturii; lucrul acesta nu a dus decât beneficii, pentru că în felul acesta înțelegi, încet – încet, cum este construită o imagine, chiar dacă este vorba de o imagine din Baroc, o imagine din Modernitate, în fapt, limbajul picturii este abstract. În ceea ce mă privește, pe parcursul studiilor, mergeam la școală, aveam studiu la atelier, mergeam la pei saj, lucram în paralel, și am continuat, și după finalizarea studiilor, să lucrez după natură. Aceste preocupări ale mele, legate de formele primare, de pătrat, secțiunea de aur, iar în ceea ce privește culoarea, de culorile primare: roșu, albastru, galben și, evident, alb au devenit din ce în ce mai prezente și au fost scoase la lumină și prezentate într-o expoziție amplă, și au putut fi văzute anul trecut, la Mogoșoaia, la Palatul Brâncovenesc. Expoziția s-a numit „Ecleraj”.

- Acum, în ce moment sunteți?

- Tema nu s-a schimbat. Acum lucrez cu formele principale și culorile principale și iau naștere formeleculori. Lucrările să aibă componente care le leagă unele de celelalte și așa se naște o serie. O serie amplă, de care mă ocup de șase-șapte ani și sunt tot în același loc al temei. Tema nu s-a schimbat. Lucrările se înfrățesc, în ceea ce mă privește, și dimensional: în raportul 1 la 1, care este pătratul, radical din doi sau secțiunea de aur. Este o preocupare pe care am avut-o constant și sigur va rămâne și de acum înainte.

Expoziția confiscată

- Cum ați urmat calea artei după finalizarea liceului?

- După terminarea liceului m-am retras la părinți, desenam și pregăteam o expoziție. Expoziția a fost, de fapt, o expoziție-lucrare. Erau 47 de lucrări, erau pătrate, toate aveau aceeași dimensiune. De la patru - șase pânze, care formau o lucrare, până la situația în care era câte una. Preocuparea aceasta nu avea legătură nici cu Țuculescu, nici cu Ciucurencu, dar bazele sunt tot în Liceul de Artă de la Craiova. Atunci cumpăram tot ce însemna carte și albume de artă care apăreau. Între primele albume pe care le-am cumpărat a fost Mondrian. Am fost și am rămas atras de el.


FOTO: Lucrarea „Ecleraj 13”, admirată de un vizitator al Galeriei Romane FOTO: NICU DÎRDÎIAC



- Ce s-a întâmplat cu prima dumneavoastră expoziție?

- 1987 am făcut expoziția, la Casa de Cultură a Tineretului, din Râmnicu- Vâlcea. Toate lucrările erau realmente nefigurative. La 24 de ore după vernisaj, am vorbit cu directorul și mi-a zis, citez: „au venit cei de la partid și au luat lucrările”. Expoziția mea a ținut 24 de ore. Nu am fost niciodată să le caut sau să le recuperez. Nu știu nici acum unde se află. Lucrările erau abstracte. Și acum mă întâlnesc, după 30 de ani, cu tipul acesta de imagine.

Emoția restaurării

- Revenim la emoție. Emoția restaurării. La întâlnirea cu Ciucurencu și din perspectiva aceasta a restauratorului

. - Imediat după finalizarea studiilor la Academia de Artă, am dat examen și am fost admis la Muzeul Național de Artă, la Secția Restaurare. A fost o mare șansă ca, în fapt, să nu părăsesc acest teritoriu fascinant al picturii. A lucra într-un muzeu este oportunitatea de a intra într-un dialog direct cu pictura. Este o altă atitudine, o întâlnire cu înaintașii noștri, cei de la care am învățat. Lucrările nu mai sunt pe piedestal, nu mai sunt în ramă, le putem mângâia, le putem admira, le putem întoarce și vedea pe verso, notațiile făcute de autor... Este ca un fel de întâlnire a medicului cu pacientul. Tabloul este „dezbrăcat”. Asta nu înseamnă că își pierde din valorare. Recunosc că emoția pe care am încercat-o prima dată când l-am descoperit pe Ciucurencu s-a păstrat și în momentul în care a fost pe șevalet pentru restaurare. Restaurarea este momentul adevărului: cei buni devin buni de tot, cei slabi devin slabi de tot. Pictura trebuie restaurată, redarea stării actuale a materiei originale. Ciucurencu era un pictor care folosea culorile ca atare, folosea materiale de cea mai bună calitate și rezultatul stă mărturie. Lucrările lui se păstrează foarte bine, nu au probleme majore, culoarea stă bine pe suport. Cred că la el a ținut de instinct acest lucru. Pur și simplu picta, fără să mai adauge în culori ulei sau alte mediumuri. Așa făcea și Țuculescu. Așa făcea și Camil Ressu, care a fost profesorul lui Ciucurencu, în ultimii doi ani de școală pe care a făcut-o la București. Poate și de aici a dobândit tipul de lucru direct cu materialul. Restaurarea e lucrul cu emoția. Totdeauna, la pictorii importanți, emoția este prezentă și este constantă.

Mihai Horea, lupta cu o culoare

- Expoziția de față cuprinde și lucrări de Mihai Horea, continuator al lui Ciucurencu.

- Mihai Horea nu a fost elevul direct al lui Ciucurencu. Dar l-a cunoscut personal, l-a admirat, i-a înțeles demersul și, într- un fel, l-a dus mai departe. La Mihai Horea este lupta, aproape, cu o singură culoare. Este o luptă declarată și asumată. Lupta cu roșul. Mihai Horea a dus mai departe preocuparea lui Ciucurencu, mergând la suprimarea clarobscurului, cât mai multor tipuri de contraste și subliniind contrastul de cald și rece. Când te lupți cu o singură culoare, în fapt, nu este una singură ci sunt toate trei: roșu, galben și albastru, dar două devin total subordonate celei de-a treia. Acest roșu se mișcă: este cald, este rece, se duce spre ocru, uneori se duce spre violet. Generic este spus „Pictorul unei singure culori”. Este un lucru de laborator. Desenul pe care îl are Mihai Horea este foarte potrivit pentru tipul său de demers. Este foarte important ca desenul să fie în acord cu ceea ce urmează să fie făcut și se finalizează lucrarea. Și la Ciucurencu desenul e potrivit pentru tipul de culoare, și la Horea Paștina la fel... Nu poate fi împlinit un tablou dacă desenul nu e în acord cu culoarea.




 


Tag-uri: cristian ditoiu, Alexandru Ciucurencu, galeria romana, craiova, liceul de arta craiova, arta, Eustațiu Stoenescu, Horea Paștina, Mihai Horea, ramnicu valcea, casa de cultura a tineretului
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Confesiunile pic torului Cristian Dițoiu. Emoția întâlnirii cu Alexandru Ciucurencu.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

WOWbiz

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii