Conflictul sectar relansat în Siria: Rusia cu Al Assad şi partida şiită pregătesc epurarea suniţilor | PULSUL PLANETEI

Conflictul sectar relansat în Siria: Rusia cu Al Assad şi partida şiită pregătesc epurarea suniţilor | PULSUL PLANETEI

În timp ce SUA fac eforturi importante pentru a relansa negocierile de pace, în Siria continuă măcelul împotriva suniţilor, fiind relansat şi războiul sectar.

După câteva demonstraţii de forţă cu bombardamente constante în Alep în favoarea trupelor lui Al Assad, din Marea Mediterană, de pe vase ruseşti lansări de rachete şi bombardamente din avioane plecate de la o bază din Iran, toate împotriva opoziţiei sunite moderane, susţinută de Occident şi de statele din Golf, Rusia forţează câştigarea de teritoriu şi măcelărirea suniţilor sub pretextul luptei cu “organizaţiile teroriste”, unde situează Stat Islamic, fostul Front al Nusra ţinând de Al Qaeda, dar şi numeroase alte formaţiuni de opoziţie, anti-Assad.

Exodul de refugiaţi s-a făcut tot pe seama populaţiei sunite, majoritare în Siria, dar condusă de către allawiţii lui Al Assad. Mai mult, intrarea Rusiei în conflict a adus construcţia unei coaliţii anti-occidentale, acolo unde se situează Rusia, Iranul, guvernul pro-iranian de la Bagdad şi miliţiile şiite, alawiţii lui Al Assad (tot sectă şiită) şi Hazbollahul libanez pro-iranian. Mai nou, Rusia are pretenţia de a aduce pe teren, de partea sa, în “alianţa anti-NATO”, anti-occidentală, China şi chiar Serbia. De partea celalaltă, coaliţia anti-Stat Islamic cuprinde statele occidentale(incusiv ţara noastră), monarhiile din Golf(sunite), Turcia, Egiptul şi alte state arabe sunite.

Situarea coaliţiei pro-Assad, proşiite anti-sunite pe poziţii antagoniste cu cea occidentală, alcătuită şi din statele sunite, a creat posibilitatea ca Daesh, autointitulată Stat Islamic, să pretindă că apără majoritatea sunită în Siria şi minoritatea sunită discriminată din Irak, fapt ce i-a adus o creştere în recrutări şi în resurse financiare după intervenţia rusă în Siria şi Estul Mediteranei. Mai nou, dorinţa de a acapara cât mai mult teritoriu şi de a genera un avantaj nemeritat lui Al Assad în perspectiva viitoarelor negocieri au dus la măcelul şi criza umanitară din Alep, cel mai mare oraş al Siriei, şi la eşecul negocierilor de pace între Al Assad şi opoziţia sa.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mai nou, există negocieri desfăşurate de către secretarul American de Stat, John Kerry, şi de omologul său, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov. Ele au fost dezvăluite în repetate rânduri de către partea rusă, care a pretins, de câteva ori, că negocierile ar fi pe punctul de a se încheia cu succes, în timp ce partea americană a negat acest lucru. Ultima veste vine de acum câteva zile, de la secretarul American de stat prezent în Kenya, care a subliniat în premieră că negocierile sunt într- adevăr pe final şi că se vor încheia “într-un fel sau altul”. Suntem, de fapt, în faţa eşecului acestei forţări ruse de a impune varianta Al Assad ca soluţie şi câştiguri pe teren prin forţa armată susţinută, periclitând orice soluţie realistă de negociere cu opoziţia.

În fapt, negocierile sunt compromise de evoluţiile de pe teren şi de atacurile constante împotriva opoziţiei. Mai mult, perspectiva rivalităţii sectare care implică tot mai mulţi actori externi, de o parte şi de alta a coaliţiilor de pe teren, ameninţă să accentueze şi mai mult conflictul, aşa cum îl şi poate extinde, introducând turbulenţe majore în Liban, dar şi extinzând conflictul sectar fierbinte la nivelul întregului Orient Mijlociu.

Acest voluntarism rus afectează însă chiar şi relaţia cu Iranul, al cărui ministru al Apărării a criticat “show-ul public făcut de Rusia” atunci când a dezvăluit utilizarea bazei aeriene iraniene. Acest lucru a creat şi dificultăţi interne deoarece Constituţia iraniană interzice folosirea sau transmiterea bazelor militare către terţe state, iar anunţul rus privind atacul pornind de pe baza iraniană a generat reacţii în Parlament şi audieri cu uşile închise ale reprezentanţilor executivului iranian pentru a stabili modul şi baza legală de utilizare a realimentării şi înarmării la sol a avioanelor ruse. De altfel, colaborarea a fost întreruptă şi avioanele au revenit în Rusia după isprava hipermediatizării şi a unei înţelegeri militare fluturată excesiv public.

Preocuparea cea mai mare este însă că luptele contra suniţilor cresc numărul refugiaţilor care iau calea Turciei, pentru ca limitele fizice ale Ankarei şi divergenţele cu UE să determine chiar un nou posibil exod spre Europa al suniţilor alungaţi din Siria. Iar efectul se repercutează şi asupra raportului demografic suniţi-şiiţi rămaşi în viitoarea Sirie post-război, dezavantajând elementul sunit.