Succesul noului președinte se datorează, în mare parte, stilului său populist și volubil. Electoratul său este conservator, naționalist și slab educat, iar discursul patriotic și religios are impact asupra lui.
Câștigarea unui mandat de președinte marchează doar o primă fază a planului lui Erdogan de a transforma guvernul turc într-unul gestionat de politica prezidențială, el fiind liderul suprem. În campania electorală, Erdogan a promis că va crește responsabilitățile președintelui și a subliniat că doar o convenție, nu Constituția, limitează rolul șefului statului.
Reforma economică, asul din mânecă
Erdogan și-a câștigat un mare sprijin în rândul conservatorilor musulmani și al alegătorilor din provincie, cu reforma sa economică, cea care a triplat, practic, PIBul pe cap de locuitor, pentru populația săracă a Turciei, până la circa 7.400 de euro, și a dezvoltat satele care rămăseseră mult în urmă.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Sunt mulțumit de Erdogan”, au declarat mai mulți oameni, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor străini, în perioada alegerilor. „Am fost săraci pentru că am avut coaliții guvernamentale cu două-trei partide. Fiecare spune ceva și nu se face nimic. Erdogan face ceea ce spune”, spuneau alegătorii.
Reformele economice au făcut ca Turcia să fie privită cu ochi mai îngăduitori în plan internațional și să obțină statutul de candidat la UE, până la manifestațiile antiguvernamentale din 2013.
În plan intern, Erdogan a eliminat o parte din puterea și influența armatei, care a atârnat greu, în mod tradițional, asupra sistemului politic de la Ankara. A oferit mai multă putere autorităților locale religioase, marginalizate în timpul societății laice, a îmbunătățit statutul religiei în licee și a adoptat o lege care permite femeilor care poartă văl, să lucreze în administrația publică și în universități.
Conservatorism și islamism
Anul trecut, popularitatea sa, câștigată în timpul mandatelor de premier, părea amenințată, din cauza protestelor. Intuind conservatorismul său și tendința islamică a politicii sale, mii de oameni au ieșit în stradă. Răspunsul său dur, prin care a permis forțelor de ordine să reacționeze violent contra demonstranților, a înrăutățit criza și i-a atras critici din străinătate. Faptul că a denunțat protestatarii ca fiind „teroriști străini”, l-a făcut să pară mai autocrat ca până atunci și complet rupt de electoratul său.
Câteva luni mai târziu, „domnia” lui Erdogan a fost zguduită de un scandal de corupție, în care erau acuzați, el și membri importanți ai partidului său, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), că ar fi deturnat milioane de dolari.
Alegerea sa în cea mai înaltă funcție în stat îl face pe Erdogan să spere că toate controversele sunt lăsate în urmă, iar votul popular, primul din istoria țării, îi justifică ambițiile.
Recomandările noastre
