Cei mai mulţi elevi care se întorc în şcolile româneşti provin din Italia şi Spania. Mulţi nu s-au adaptat niciodată sistemelor de educaţie din Occident, alţii au probleme la reintegrare.

Criza din Europa trimite acasă 5.000 de elevi români anual, care trebuie reintegraţi. Majoritatea revin din ţările cu cele mai mari comunităţi de români, unde nivelul de trai a scăzut drastic în ultimii ani. Dintre aceştia, 1.500 sunt numai din Italia. E şi cazul lui Sorin Matei, 20 de ani, din Caracal, care a emigrat acum cinci ani la Roma, împreună cu familia. După cinci ani de liceu în capitala italiană, s-a reîntors în ţară la facultate, atât din cauza problemelor de adaptare, cât şi a faptului că tipul de liceu urmat nu îl pregătise suficient de bine pentru o universitate în acea ţară. Student în anul I la Politehnica Bucureşti, tânărul spune că elevii italieni au un nivel de inteligenţă scăzut, motiv pentru care românii sunt priviţi ca nişte "genii", iar repetenţia e la ordinea zilei în Italia. "Înţelegeam limba, dar n-o puteam vorbi" "Am făcut şcoala generală în România, după care am plecat în Italia, unde am făcut cinci ani de liceu, ciclul normal de studii la ei. Un prieten de-al tatălui m-a sfătuit să urmez liceul odontotehnic (tehnician dentar)", povesteşte Sorin. În Italia, sunt două tipuri de licee: teoretice, foarte solicitante, dar care te pregătesc foarte bine pentru facultate, şi cele tehnice, care îţi eliberează la final o diplomă cu care te poţi angaja deja ca muncitor calificat. Pentru că interacţionase mai mult cu comunitatea de români, Sorin nu ştia o boabă de italiană, pornind din start cu handicap la unele materii, ca limba italiană sau istorie. "Mi s-a părut uşoară limba, dar nu purtasem niciun dialog şi asta s-a văzut în prima zi de liceu. Înţelegeam tot, dar nu puteam să formulez nimic. După prima lună, am început să leg primele propoziţii, ajutat, spre surprinderea mea, de un italian. Am avut un mare dezavantaj la unele materii, unde nu puteam să vorbesc/ scriu cursiv când eram ascultat sau la lucrare. Atunci mi-a fost teamă că rămân repetent". Nu a fost discriminat nici de colegi, nici de profesori. "Având în vedere incidentele care au avut loc atunci în Italia din cauza românilor, a fost un lucru pozitiv", recunoaşte tânărul. Mai deştepţi, dar fără şanse În Italia, absenteismul e în floare. "Mulţi renunţă încă din primul semestru la liceu, pentru că nu îl consideră prioritar. Sunt elevi care rămân repetenţi şi de două ori. Era un număr de 50 de absenţe, pe care dacă le depăşeai, erai repetent. Am fost întrebat chiar de câte ori am rămas, pentru că păream mai mare pentru clasa respectivă", spune amuzat. O bilă albă pentru sistemul italian este interactivitatea. "Nu se practică toceala, ca în România, fiecare având şansa să-şi dezvolte propriul mod de a interpreta lucrurile. Asta s-a văzut cel mai bine la italiană, unde învăţam despre Baudelaire, Rimbaud etc. Fiecare avea o opinie diferită, dar reuşeam să ajungem la un numitor comun". Cu toate acestea, românii erau mai avansaţi, lucru recunoscut de italieni. "Le suntem superiori, asta e sigur, dar ţara lor e mai dezvoltată şi tot ei au mai multe posibilităţi. Toţi ziceau: eşti român!? Eşti şi deştept probabil. Sistemul nostru ne-a ajutat, dar cred că suntem şi mai descurcareţi". Sorin s-a întors vara trecută în România, pentru că "nu am putut şi nu am vrut să mă adaptez acolo. Am vrut să merg la facultate, dar erau şanse minime din cauza liceului făcut. Am ales să mă întorc şi, nu m-am aşteptat, chiar aici am fost discriminat". Când a încercat să dea la Medicină Dentară, nu a fost lăsat nici să se înscrie la concurs, deşi avea echivalările la zi. "Nu am putut să le prezint diploma de Bac în original, pentru că nu se eliberase. Mi-au zis că au oricum candidaţi gârlă şi nu stau în mine".