COŞMARUL din curtea IML. Ziua SINISTRĂ în care RUDELE dispăruţilor i-au CĂUTAT pe cei DRAGI printre TRUPURILE ARSE de la MORGĂ. Niciun cuvânt nu poate descrie EXACT această DURERE îngrozitor de umană | GALERIE FOTO

Autor: | | 9 Comentarii | 21305 Vizualizari


Vezi galeria foto:

O durere groaznică au trebuit să suporte astăzi zeci de oameni disperaţi care ajunseseră la Institutul de Medicină Legală. Aici au fost aduse trupurile celor 26 de morţi de la concertul groazei, din clubul Colectiv.

Părinţi, fraţi, surori, prieteni sau iubiţi şi iubite ale celor care erau dispăruţi după incendiu au venit la IML tremurând de spaimă, să vadă dacă nu cumva cei dragi lor sunt printre cei care au murit.

"Fata mea, copilul meu! Fata mea, copilul meu!"

Aproape 100 de oameni s-au adunat în dimineaţa zilei de sâmbătă la IML pentru identificarea cadavrelor care fuseseră aduse aici. Oameni de toate vârstele, terifiaţi de incendiul din seara trecută şi îngroziţi de ideea că ar putea să-i recunoască pe cei dragi printre cei care au murit în mod atât de înfiorător în dezastrul din clubul Colectiv.

Reporterul EVZ a susprins o durere îngrozitor de umană, pe care niciun cuvânt nu o poate descrie la adevăratele ei proporţii. Într-un colţ al curţii, o mamă plânge şi repetă obsesiv, cu glasul termurând: “Fata mea, copilul meu!  Fata mea, copilul meu”. Era studentă şi avea 22 de ani. O ţine în braţe un bărbat cărunt. E tatăl ei. S-a dus la un concert, vineri seară şi atunci au văzut-o ultima dată. La morgă abia şi-au recunoscut copilul desfigurat de flăcările care le-a ars de vie pe fiica. Este oricum prea mult pentru o mamă să-şi vadă copilul mort, darămite să îl vadă desfigurat astfel.

Patru cadavre greu de identificat

Fiecare dintre cei care au ajuns la morgă, ca ultimă destinaţie, trebuia să treacă prin supliciul acesta. Rând pe rând, cei care îşi căutau rudele sau prietenii dispăruţi erau chemaţi să privească trupurile arse şi neidentificate. Autorităţile nu au găsit acte la mulţi dintre decedaţi. Unii au avut acte la ei dar flăcările ucigaşe le-au topit. Un reprezentant al IML a anunţat, sec, oamenii împietriţi de durere: "Sunt patru corpuri  a căror identificare va fi foarte grea. N-au acte sau alte elemente pe baza cărora să poate fi stabilită identitatea... Identificarea va dura, nu ştiu căt...".

Mulţi dintre ei au ajuns la morgă după o noapte îngrozitoare în care au umblat pe la spitale ca să-şi caute fetele, băieţii, fraţii, iubitele sau iubiţii. O noapte de coşmar. Durerea nemărginită a celor care îi găseau la morgă pe cei dragi era din când în când spartă de privirile fericite ale celor care ieşeau din clădire ştiind că printre morţii de acolo nu sunt cei pe care ei îi caută. "Ne-a trecut glonţul pe la ureche...", abia şoptea un părinte. Nu ştia unde e băiatul lui, dar, barem, nu era în frigiderele morgii.

A intrat în morgă după o prietenă şi a găsit două

Din nefericire, cei mai mulţi n-au avut acest noroc. Un copil a căzut ca secerat când numele pe care l-a strigat un funcţionar era numele pe care nu voia să-l audă. Pur şi simplu trupul lui obosit a cedat când cel mai negru coşmar al vieţii lui a devenit realitate: sora lui era acolo, la morgă. A dat cu capul de caldarâm şi s-a auzit un zgomot sec, ca o palmă dată pâmântului. Lângă el o femeie plânge, în genunchi, pe asfaltul rece. Şi pentru ea aceasta a fost ultima destinaţie după noaptea de coşmar, în timp ce din clădire se aud ţipete de durere. Suferinţa celor care au mai recunoscut un trup desfigurat taie zidurile după care autorităţile mai bifează o victimă identificată. De fapt două... O fată a intrat, în locul unei mame care abia se ţinea pe picioare, să-şi recunoască prietena. Angajaţii IML nu au lăsat-o pe mamă să intre. Corpul era mult prea deteriorat... Fata a intrat şi a văzut ceva în plus... În loc de o prietenă moartă pe faianţa rece erau două! "Erau Carmen şi Diana!", abia şopteşte, printre lacrimi. Odată cu ea intrase şi un băiat. Când a ieşit avea peste gură şi nas un batic, de genul celor ale cowboy-lor. Mirosul de carne arsă fusese prea puternic pentru el. S-a aşezat în fund, pe bordură, şi a sunat pe cineva la telefon. "Ce să se întâmple, nimic! Mi-a murit prietena, arsă de vie. Sunt la IML...", apoi a izbucnit în plâns.

Toni, un publicitar între două vârste, a venit pentru doi prieteni. Pentru basistul trupei Goodbye to Gravity, Vlad Ţelea şi pentru alt prieten, Radu Palada, zis Rădaşcă. L-au identificat după un tatuaj, o rădaşcă desenată pe un braţ. Altfel ar fi fost prea greu... Şi durerea e abia la început.




Alte articole din categoria: Divertisment

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro