În ultima săptămână, Corina Crețu a ținut prima pagină a ziarelor din România după ce premierul Victor Ponta a anunțat nominalizarea ei la portofoliul de comisar european oferit României în cadrul noii Comisii Europene, sub mandatul socialistului Jean-Claude Juncker.
Puțină lume știe, sau își mai amintește, cum a început parcursul său în politica românească, tocmai peste Ocean, într-o deplasare la Washington pe vremea când Ion Iliescu era președintele României. Potrivit relatărilor graficianului Eugen Mihăiescu, fost consilier al lui Iliescu, adunate într-un volum de memorii intitulat "Între linii", Corina Crețu era jurnalist la Cronica Română și obținuse o declarație de la președintele american, Bill Clinton, care legitima regimul de la București.
Conștient de importanța politică a declarației lui Clinton, Mihăescu a dus-o pe Corina Creţu direct la Iliescu, care a fpcut tot posibilul ca informația să fie transmisă de postul public de radio. Asta în ciuda temerii Corinei Crețu că va fi admonestată de șeful ei, Horia Alexandrescu, tinerei jurnaliste promițându-i-se o vorbă bună la acesta.
„Fosta ziaristă nu mai aminteşte de fata de cartier băgăcioasă, lipicioasă ca o gume de mestecat, care ţi se lipeşte de deget, o scuturi şi ţi se lipeşte de toată mâna”. Tânăra Corina s-a metamorfozat într-o tanti cu mărgele, care şi-a „pierdut tot hazul. Atunci când am cunoscut-o, era un măr domnesc. E drept că înauntru era un vierme...”, notează Eugen Mihăescu în memoriile sale.
Ne puteți urmări și pe Google News
După episodul de la Washington, Mihăescu se întâlnește, la un moment dat, cu Corina Crețu pe stradă, și, aflând motivul supărării adânc întipărite pe fața tinerei, o duce la Cotroceni, unde îi cere președintelui Iliescu să-i găsească un loc la Palatul Cotroceni, în contul ajutorul dat în SUA.
„Aşa a ajuns Corina Creţu funcţionară la Cotroceni”, îşi aminteşte autorul. Mihăescu povesteşte că, încet-încet, Corina a început să se călească înfruntând cu brio urzelile camarilei iliesciene. Împărţind serviciul, dar şi patul cu unii dintre colegii săi, superior ierarhic, ce roiau pe lângă Ilici, aceasta a reuşit să aibă o ascensiune rapidă, spune Mihăescu. „Azi se auzea că e cu Oprescu (primarul Capitalei -n.r.) şi, de fapt era cu Fulga (fostul şef al SIE -n.r.) şi tot aşa. Corina şi-a construit cariera cocoţându-se pe umerii bărbaţilor prin patul cărora a trecut”, mai relatează Eugen Mihăescu, întrebându-se retoric „de ce a trebuit să inventeze că la originea ascensiunii sale politice se află prietenia dintre taică-su şi Iliescu?”.
Recomandările noastre
