Opinii EVZ
Crime de război și epurare sectară în Siria: totuși, nu toți suniții sunt teroriști! | PULSUL PLANETEI
Luni, la Lausanne, urmează o nouă întâlnire Lavrov-Kerry pe Siria. Chiar dacă SUA au anunțat că nu mai vor mai vorbi pe această temă cu Rusia, rațiunea și dorința de a căuta până la ultimul resort formule de pace l-au împins pe Kerry, care mai are doar vreo 3 luni de mandat, să treacă peste toate și să se mai vadă o dată cu Lavrov, fără a-l ține în carantină până execută angajamentele luate.
Dar mai reticent, mai neîncrezător, mai rezervat și profund supărat după ultimele evoluții și tentativa rușilor de a-l juca la alba-neagra, ca pe ultimul venit în politică și diplomație.
Într-adevăr, tensiunile reciproce nu au fost demult atât de puternice între Moscova și Washington. Relația este pe muchie de cuțit, după anunțuri repetate ale încheierii discuțiilor și căutarea unor acțiuni potrivite de retorsiune pentru a sancționa implicarea Moscovei în campania electorală, utilizarea trolilor FSB și GRU, pentru a sparge mailurile Consiliului Național Democrat și ale doamnei Clinton, oferite WikiLeaks să le valorifice public. Vicepreședintele Joe Biden a anunțat deja că răspunsul vine, iar presa americană speculează între un atac devastator, avându-l drept țintă pe Putin, expunerea transferurilor banilor potenților zilei de la Kremlin și din jur către bănci din Occident, eventual prin transferuri implicând oligarhi. Alții speculează o întrerupere a transferurilor bancare Swift din și către Rusia.
Pe teren situația continuă să fie la limita nebuniei: Rusia și regimul al-Assad, considerând laolaltă toată opoziția siriană drept organizații teroriste, bombardează laolaltă civili și spitale, adulți și copii cu arme interzise – bombe cu fragmentație, bombe butoi, bombe anti-bunker – măcelărind civilii din Estul Alepului, doar pentru că zona e sub controlul rebelilor. Mai mult, acest adevărat genocid împotriva suniților amenință să se transforme în act formal de acuzare la ONU a Siriei lui Bashar al-Assad și, în primul rând, a Rusiei lui Putin pentru crime de război. Blocarea prin veto a rezoluției votate în unanimitate de ceilalți membri, în Consiliul de Securitate al ONU, la propunerea Franței și a statelor europene, nu a făcut decât să readucă în discuția CAE de luni, introducerea de noi sancțiuni UE împotriva Rusiei pentru crimele de război din Alep și Siria.
Ne puteți urmări și pe Google News
Am mai remarcat o declarație cu două capete, adică având doi autori, aparent coordonați, cu nuanțele de rigoare: Bashar al-Assad și administrația rusă, la nivelul Ministerului de Externe. Declarația susține (și salută) cooperarea pe linia falangei șiite – Rusia, Siria allawită a lui Assad, Iranul șiit, milițiile șiite irakiene, Hezbollahul libanez – aceasta fiind partea bună a alianței împotriva terorismului, în timp ce coaliția anti-ISIS, cu Statele Unite, statele Occidentale, Turcia și statele sunite din Golf sunt „sprijinitorii teroriștilor”.
În fapt, suntem în fața unei generalizări nepermise și a unor etichete nedrepte, ca să nu mai spunem absolut false. Propaganda reclamă lipsa de nuanțe și formulări radicale, dar deja aici s-a sărit pragul. Practic, asistăm în Estul Alepului și peste tot în Siria, unde ținta forțelor ruse și a lui Assad nu era Daesh - Stat Islamic, ci opoziția sunită, la o adevărată epurare religioasă a majorității sunite, cu tentativa de schimbare a compoziției sectare a Siriei prin genocid și prin alungarea, prin Turcia, către Europa, a suniților. Motivul este ca rezultatul demografic să avantajeze alawiții lui al-Assad după război, evantual să le dea preeminența în continuare la conducerea statului. Cu prețul de a arunca noi valuri de refugiați în Turcia și statele vecine sau mai departe, spre Europa.
Rusia s-a lansat într-o întreprindere periculoasă. Generalizarea propagandistică pe care o face și tentația rezolvării militare a situației din Siria, inclusiv sub adăpostul continuării negocierilor pentru un acord sau sub cel al combaterii unor pretinse și tot mai numeroase organizații teroriste, amenință să consacre conflictul sectar în Orientul Mijlociu și să relegitimeze Daesh ca apărătoare a suniților. În plus, toată această strategie de comunicare și acțiune militară directă pe teren ascunde un fals enorm: Nu toți suniții sunt teroriști! Nu oricine se opune regimului al-Assad e nelegitim și trebuie eliminat. Iar impunerea cu forța a legii pumnului va costa enorm și Siria – în măsura în care cineva se mai gândește la asta și nu la legitimarea și menținerea sine die a controlului militar pe Estul Mediteranei – iar în viitor în Rusia însăși.
Recomandările noastre
