PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Criticul Dan C. Mihăilescu: „Nu-mi doresc decât o bună resemnare și moartea în somn”

Autor: | | 0 Comentarii | 546 Vizualizari
Criticul Dan C. Mihăilescu
O întâlnire în Galeria Română, cu ocazia unui vernisaj al pictoriței Doina Botez, a fost punctul de plecare al acestui interviu. Criticul Dan C. Mihăilescu a acceptat să răspundă întrebărilor EVZ cu un zâmbet în colțul buzelor, care părea să spună: „Nu mă las provocat și, totuși”...

De la cea dintâi emisiune „Omul care aduce cartea”, în 2000, a reușit să capteze atenția, fără să pară că se luptă cu morile de vânt. Vorbește despre cultură oricând și în orice condiții. La vernisajul Doinei Botez a venit după ce a mai vorbit la alte două lansări de carte, pe o ploaie nebună, într-un București plin ochi de oameni și mașini. Deci, se poate. Totul este să vrei.

- EVZ: Credeți că vi s-a mai schimbat firea cu trecerea anilor?

- Dan C. Mihăilescu: Esențial, nu. Sangvin, umoral, reactiv, excesiv, infantil, vanitos, plin de capricii, alergic la tot ce ține de coerciție. Altminteri, sigur că fiecare deceniu a venit cu sporul său de cumințenie relativizantă, cu limitările și renunțările sale.

- De ce vă este cel mai dor?

- De tălpițele, cârlionții, cefușoara și hohotele de râs ale fiică-mii de pe la 3, 4 ani.

- Uitându-vă la viața dumneavoastră pentru ce vă felicitați, pentru ce vă mustrați?

- Mă felicit pentru cultul familiei, al slujirii și dăruirii. Pentru generozitate. Îmi detest nerăbdările. Mai precis: nesăbuita cheltuire de sine care m-a împins să scriu și să public de cărți și mii de articole, dar nici o sinteză de istorie literară ca lumea.

- De ce fug oamenii de sensibilitate, de frumos? De ce nu vor să-și recunoască latura umană?

- Pentru că a distruge e infinit mai ușor decât a construi, a ucide e infinit mai simplu decât a naște, iar cruzimea, egoismul și animalitatea sunt invariabil mai eficiente decât bunătatea, altruismul, armonia și frumusețea lăuntrică.

- Ce iubeați cel mai mult la 20 de ani, dar la 40? Ce iubiți cel mai mult astăzi?

- La 20, cultura și rockul. La 40, natura și-o masă bună, cu îndelungi taclale prietenești. La 60, diminețile cu Tania, la cafea.

- Dacă ar fi să vă mai nașteți o dată, unde ar trebui să fie, ce ar trebui să fiți, ce greșeli (n)-ați mai face?

- Aș renaște în Făgăraș, aș copilări în preajma stânelor, mi-aș venera înaintașii omorâți de dictaturi și aș munci din greu să ajung medic pediatru. Să vindec la nesfârșit pruncime. În rest, m-aș lepăda de elanurile autodistructive, ghidându-mă după vechiul îndemn de la Delphi – „nimic prea mult” – sau, în graiul Patericului: „tot ce e prea mult vine de la draci”.

- Ce umbră ați ruga să redevină ființă?

- Doamne, ce n-aș da să-i întâmpin pe Eminescu și Creangă în bojdeuca din Țicău! Aș da orice să-i așez (și să-i ascult bârfind) împreună la „Caru’ cu bere” pe Caragiale și Argetoianu. Și tare mi-e dor să-l revăd pe Ioan Alexandru în pridvor la Antim.

- Ați putea face un top 3 al împlinirilor personale și profesionale. La fel, la capitolul dezamăgiri?

- Trei împliniri: 1) cei aproape 40 de ani de căsnicie, 2) Ana Maria (fiica noastră) și 3) faptul că m-am lăsat de fumat după un sfert de secol de „Carpați fără filtru”. Cât despre cele trei înfrângeri, două ar fi titluri de cărți nenăscute („Povestea Generației 27”, „Enciclopedia vieții românești prin viața și opera lui I.L.Caragiale”), plus renunțarea la doctorat.

- Titani ai culturii fără de care n-ați fi fost ce sunteți?

- Shakespeare, Dostoievski, Eminescu.

- Prieteni care vă iubesc necondiționat?

- Ion C.: vrednic ortodox, electronist, 72 de ani, Costești-Vâlcea, pasionat de munte, livezi, cătină, brazi, foc în sobă, colinde străvechi și ninsori.

- Nihil sine deo?

- Da.

- Dacă ați fi ministrul Culturii, care ar fi prima măsură pe care ați lua-o?

- Aici nu mă las provocat. Prefer să citez o replică de film american: „That, Mr. President, you don’t wanna know”.

- Cea mai dragă carte?

- Teatrul lui Shakespeare.

- Un eveniment pe care l-ați tot așteptat până acum și n-a venit?

- Rânduiala în viața românească. Dar cum să-ți mai vină mintea la cap, când în lume este așa de frig, iar tu ți-ai furat demult căciula !?

- Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, o zi pierdută?

- O zi câștigată. Ce pierzi nemuncind (în cazul meu: necitind sau nescriind) câștigi colindând, povestind cu prietenii, meditând, ascultând muzică, petrecând. Timpul liber asigură combustia eforturilor viitoare.

- Ați fi dornic să scoateți din minți vremurile acestea nebune măcar o dată?

- Nuuu. Nu-mi doresc decât o bună resemnare și moartea în somn.

- Ați fost vreodată împotriva curentului?

- Necontenit. Chiar și-n conformism, în șirul inevitabil de supuneri (politice, administrative, profesionale, sociale) care mi-au murdărit jumătate din viață, am stat mereu lipit de propria credință, cu fața către propriile idealuri, adevăruri, valori, ierarhii, opțiuni.

- Cum credeţi că rezistă jurnalismul cultural în faţa agresiunii politicului?

- Prin forţă morală, energie spirituală şi puterea convingerilor. Indiferent de vitregia contextului, de presiunile politice, financiare, mai devreme sau mai târziu adevăratele valori îşi găsesc drumul.

- Cum reuşiţi, de partea camerei de filmat fiind, să oferiţi „cititorului” agresat şi împins spre depresie bucuria propriei regăsiri?

- Prin - scuzaţi termenul - ţicneală. Adică un amestec de onestitate, bulucire referenţială, logopatie impetuoasă şi autenticitate cu orice preţ.

- Cum aţi descrie strădania dumneavoastră de a vă păstra nealterată etica profesională?

- Ca pe o etică de samurai. Onoarea, fie şi cu preţul vieţii. Fatalism de oştean bătrân. Astfel încât, nu am altă pretenţie de la cei nou-veniţi decât „secularizarea amiabilă”. Mai precis: să ne lase să murim în linişte.

- Unde sunt rădăcinile copacului Dan C. Mihăilescu? Dar vârfurile?

- De coroană şi vârfurile crengilor nu mai am grijă demult. Deschiderile către „lumina” de mâine sunt treaba celor tineri. Eu sunt un fanatic al (beznei) rădăcinilor. Al culelor şi arhitecturii brâncoveneşti, al poveţelor lui Nicodim Aghioritul, al uriaşei forţe familiale, deopotrivă religioase şi negustoreşti, din stirpea aromânilor, al aristocraţiei noastre rurale, de care prea puţină lume bogată de azi ştie (sau vrea) să-şi aducă aminte.

- Ce-şi doreşte cel mai mult scriitorul Dan C. Mihăilescu?

- Uite că, tocmai acum, când mă întrebaţi, lucrez de câteva luni un eseu confesiv despre Ioan Alexandru, căruia îi redescopăr un răvăşitor poem epistolar către Eminescu. Zău că mi l-aş lua şi eu ca dorinţă în nemurire: „Din depărtări, ce ţi-aş putea dori ? / Să fie numai mult vremuri frumoasă / Şi vom depune, tineri, în amurg,/ Un braţ de crini în braţe la mireasă”. Doamne, cine-o mai pricepe astăzi versurile astea ?!?  


Tag-uri: Doina Botez, Criticul Dan C. Mihailescu, dan mihailescu, fagaras, costesti, Shakespeare, Dostoievski, Eminescu, evz
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Criticul Dan C. Mihăilescu: „Nu-mi doresc decât o bună resemnare și moartea în somn”.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi