Editura Evenimentul si Capital

Cu cât erau plătiți INFORMATORII SECURITĂȚII. Erau recompensați ca TÂRFELE, dupa prestație și valoare

Stejărel Olaru, un istoric care s-a ocupat de trecutul Securității
Autor: | | 2 Comentarii | 2308 Vizualizari

Securitatea nu prea plătea informatorii. Atunci când recruta pe cineva, începea prin a-i servi potențialului informator texte patriotice, spunea istoricul Stejărel Olaru într-un interviu acordat Brândușei Armanca cu zece ani în urmă.

“Era prima abordare. Persoana era convinsă că trebuie sa lucreze pentru România, că face un lucru bun pentru țară, îi zgândăreau deci sentimentele patriotice. Cei mai mulți acceptau și nu era nevoie să se treacă la pasul doi, adică la stimularea materială. Când spun stimulare materială nu mă refer neapărat la bani, deși unii informatori erau plătiți, ci la anumite avantaje pe care le putea avea: puteau să se mute într-o slujbă mai bună, puteau să se mute într-un apartament mai spațios, să se transfere la București, lucruri de genul ăsta.

Atunci când nota informativă era de o valoare deosebită și Securitatea cădea pe spate când o vedea, informatorul primea și o sumă de bani, 300-400 de lei. Securitatea decidea în funcție de valoarea notei informative.

Le mai ofereau chestii mărunte. De exemplu, posibilitatea de a face cumpăraturi la magazinul diplomaților, la shop, adică îi lăsau să-și cumpere o sticlă de whisky sau mai ofereau câte un cadou.

O informatoare a turnat pentru un "rahat"

Cunosc o informatoare care a făcut totul din dragoste pentru munca de informator. Când l-am întrebat pe ofițer ce i-au dat, material vorbind, mi-a răspuns ca i-au dat un "rahat", adica i-au făcut un cadou de ziua ei și au lăsat-o o dată să facă cumpărături la magazinul diplomaților, unde era nevoie de aprobare specială. Răspunsul lui mi-a arătat că, în fond, informatorul era disprețuit. Totul era în funcție profilul psihologic al informatorului, pentru că la recrutare i se făcea și profilul psihologic.

Mai exista recrutarea pe bază compromițătoare, prin șantaj. O colega de studenție lăsată însarcinată, probleme cu alcoolul, lucruri de genul ăsta. Sau și mai mult, îi puneau 50 de dolari în geantă la restaurant, intra Miliția și găsea valuta, ceea ce era ilegal pe vremea lui Ceaușescu. În România erau foarte multe restricții. Nu era o problemă să compromiți pe cineva.

Dar Securitatea nu avea încredere în informatorii recrutați prin șantaj, era foarte atentă cu aceștia. Cum spuneam, informatorii Securității erau recompensați ca târfele, dupa prestație și valoare”, mai povestea Stejărel Olaru în interviul din 2006.

Despre Rețeaua informativă a Securității




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




FACEBOOK
evz.ro