Nici nu a apucat bine Gabriel Oprea să deschidă gura pentru a repune pe tapet legea privind supraimpozitarea averilor (sau taxa de solidaritate), că o grămadă de lideri de opinie și de analiști economici au sărit, ca arși, să o desființeze. Unii răcnesc că legea este doar populistă și că măsura nu ar aduce prea mulți bani la buget, alții că astfel s-ar încălca (sic) principiul egalității de tratament a contribuabililor, la fel ca în Franța și în Germania.
De ce oare atâta înverșunare împotriva unei legi prin care nu s-ar mai băga mâna în buzunarul românului de rând și care nici nu provoacă scumpiri, precum acciza la benzină, taxa pe stâlp, scumpirea RCA? De ce atâta mânie împotriva unei măsuri care, dacă nu ar reuși, nici nu ar dăuna nimănui și ar fi doar încă o lege lipsită de conținut?
Răspunsul este că dacă dăm la o parte ignoranța unora dintre „analiști”, rămâne doar guduratul celorlalți, tocmai pe lângă piciorul unora dintre bogații care le mai aruncă un os ori o sponsorizare pentru lătratul la musafirii nepoftiți ori pentru serviciul lustruirii botinelor.
Explicația „mâniei” este efectul secundar pe care l-ar produce legea promovată de Gabriel Oprea și de PUNR, efect pe care poate că nici nu l-au avut în vedere.
Ne puteți urmări și pe Google News
Adevăratul motiv pentru care nu se dorește o lege a impozitării marilor averi este că aceasta ar permite controlul averilor personale ale bogaților României și un formidabil „moment zero”. Fie că se numesc Prigoană, Cataramă, Tender, Pescariu sau Gruia Stoica, ei vor trebui să depună la Fisc o declarație a averii personale, așa cum vor trebui să o facă și toate rudele sau prietenii acestora, a căror avere depășește valoarea de 450.000 de euro.
Apoi, fără vreo legătură cu numele pronunțate mai sus, o dată ce un îmbogățit va depune prima sa declarație de avere, el va putea fi controlat de Fisc peste un an, doi sau cinci și va trebui să justifice cum și-a câștigat, legal, orice „supliment” de avere. În caz contrar, ar putea pierde banii sau mai rău, ar mai ajunge și în fața procurorilor pentru a face față acuzațiilor de spălare de bani sau alte acuze penale.
Acesta este de fapt adevăratul motiv pentru care nu se dorește legea privind supraimpozitarea averilor bogaților – acela de a nu fi nevoiți să dea socoteală ANAF-ului despre sursa banilor din care-și vor cumpăra alte case, terenuri, limuzine sau chiar elicoptere.
Recomandările noastre
