PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Cum apărăm universitatea

Autor: | | 10 Comentarii | 973 Vizualizari
Sever Voinescu
De curînd, au fost lansate în spațiul public două propuneri menite să apere universitatea de agresivitatea barbarilor politico-financiari.

 Prima este o reacție la scandalul doctoratelor și vrea ca doctoratul să nu mai fie disponibil pentru demnitari. A doua este o reacție la scandalul lucrărilor ”științifice” scrise rapid, în pușcărie, pentru a obține liberarea mai devreme și vrea scoaterea acestui motiv de liberare anticipată din lege. Ambele propuneri sînt naive pentru că nu rezolvă, de fapt, problema cea mare. Răul cel mai serios produs de aceste scandaluri este compromiterea prestigiului universității, iar propunerile ar fi trebuit, în mod normal, să aibă în vedere repararea acestui prejudiciu în primul rînd. În cazul plagiatelor, problema nu e că o comisie anume i-a făcut doctori pe V.V.Ponta sau pe alții asemenea lui, deși tipii nu meritau, ci faptul că, după acest scandal, au ieșit la lumină sisteme ale imposturii universitare, cu mult mai adînci și mai ramificate. Mie, unul, faptul că oameni care nu au predat o zi în viața lor și abia pot scoate o vorbă  au putut ajunge să conducă doctorate mi se pare cu mult mai grav decît că avem doctorate plagiate validate. De altfel, doctoratele plagiate au fost posibile anume pentru că ”universitari” de acest gen au ajuns să le poată coordona. În cazul autorilor de după gratii, nu faptul că un Borcea sau un Becali ies din închisoare cu o lună sau două sau trei mai devreme ”scriind” cărți, ci faptul că s-au găsit universitari care au atestat caracterul ”științific” al acestor scriituri indică adevărata problemă. Uneori, universitatea trebuie apărată de proprii universitari mai abitir decît de barbarii din afara zidurilor ei. Dacă ne revoltă că Ponta e doctor și că Becali iese din pușcărie după ce a executat o fracție mai mică sau mai mare din pedeapsă și ne oprim aici, mi-e teamă că ratăm înțelegerea adevăratei catastrofe, doar pentru că antipatizăm cele două personaje. Obnubilarea problemei prin vigoarea unei antipatii personale e o maladie a spiritului foarte întîlnită la români, de-aia zic.

Istoria agresiunilor politico-financiare asupra universității este  lungă și  bogată. Și în dictaturi și în democrație, și în țările sărace și în cele bogate, și în Nord și în Sud și în Est și în Vest, puterea politică, virilă, masculină, trecută prin ciur și prin dîrmon, versată în ale vieții, se simte atrasă în cel mai vulgar sens al cuvîntului de mediul intelectual-universitar - fragil, fin, rafinat, inteligent, politicos. La prima vedere, ai zice că politica are nevoie de cunoaștere și de aceea politicienii încalecă, domină și abuzează vulnerabila cetate universitară. Dar nu e așa. Politicienii nu au nevoie de cunoașterea pe care o pot obține din universitate. Știu bine ce spun - 90% din știința universității este inutilă politicianului. El poate trăi foarte bine și fără universitate. Politicianul nu vrea cultură și cunoaștere de la universitate. Vrea, aparent, prestigiu. Vrea un prestigiu pe care, dacă n-ar fi politician, nu l-ar obține în veci. Știm toți că orice țoapă intelectuală vrea să se împopoțoneze cu galoane academice. În adînc, însă, politicienii vor ceva mult mai important pentru ei. Vor să controleze universitatea pentru că, în arhitectura socială, este singurul corp care le poate face, cu adevărat, probleme. Cu electoratul, se descurcă ei. La fel și cu justiția. Despre presă nu mai vorbesc, e cel mai ușor lucru de ”aranjat” pentru un greu politic. Dar cu universitatea, nu e ușor deloc. Intelectualii ei le pot contesta puterea, ba chiar pot contribui la înlăturarea lor de la putere. De aceea, politicienii trebuie să aibă la îndemînă universitatea. Trebuie să o infesteze.

 Nu cred că, în ultimii 20 de ani, lumea intelectuală românească a intrat în coliziune mai violentă cu România politică decît acum. În ultimele cîteva luni, aceste două scandaluri colosale (cel al doctoratelor plagiate și cel a cărților ”științifice” din pușcării) reașează, practic, raporturile dintre universitate și lumea românească în ansamblul ei.  Deși sînt, aparent, două cazuri diferite, în realitate ambele vorbesc despre același lucru - infecția politică a pătruns în sistemele universitare și științifice încă mai profund decît o făcuse în anii celui mai oribil comunism. Să fiu mai clar: problema nu este că politica este prezentă în universitate, ci că politica a mutilat pur și simplu sistemele de valori ale universităților noastre, așa cum se dezvoltaseră ele, de bine, de rău, într-un veac și jumătate. E drept, nici universitatea n-a opus cine știe ce rezistență cînd politica a luat-o la încălecat și i-a transmis toate bolile ei, mai ales corupția. Universitatea a cedat ușor. N-a fost o pradă prea dificilă pentru vînătorii de putere din politică. Acum, separarea universității de politică este imposibil de făcut. Singura soluție pe care o văd este să se acorde din ce în ce mai multă autonomie și libertate universităților. Ceva îmi spune că unei universități serioase îi este mult mai ușor să reziste presiunilor barbariei politico-financiare de una singură, decît îi este acum, adunată snop într-un sistem, alături de toate celalalte.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

 


Tag-uri: aparare, victor viorel pinta, gabriel oprea
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum apărăm universitatea.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi