40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Cum s-au unit în moarte trei familii de literați: Gafița, Baconsky și Porumbacu - Petroveanu

40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Cum s-au unit în moarte trei familii de literați: Gafița, Baconsky și Porumbacu - Petroveanu

Sâmbătă, comemorăm victimele celui mai violent fenomen natural care a lovit România în secolul trecut. Bilanțul a fost îngrozitor: 1.578 de oameni au murit, striviți sau asfixiați sub dărâmături, dintre care 1.424 în București. În timp ce 32.900 de imobile au fost grav avariate sau distruse. În Capitală, s-au prăbușit o mulțime de clădiri. Numai în centru s-au făcut una cu pământul blocurile Scala, Continental-Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor ...

Vineri, 4 martie 1977. Lună plină. Primăvara bătea la ușă. Copacii înmuguriseră. La televizor, filmul bulgăresc „Dulce și Amar”. Nimic nu prevestea urgia care urma să se abată asupra României... 55 de secunde de groază! Un cutremur năprasnic, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, zguduie la ora 21,22 în special sud-estul țării. Pereții s-au prăbușit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziți pe scări sau spre ieșiri, altii au rămas încremeniți de groază în casă.

Printre personalitățile care și-au pierdut viața atunci, s-au numărat Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei românești, cântăreața de muzică ușoară Doina Badea, regizorul Alexandru Bocăneț, prozatorul Alexandru Ivasiuc, Anatol E. Baconsky, poet, teoretician literar, scriitorii Mihai Gafița, Mihail Petroveanu ca și soția lui, poeta Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg)

Viață salvată printr-un gest lipsit de curtoazie

Ne puteți urmări și pe Google News

O soartă tragică i-a unit pe mai mulți dintre ei! Au pierit sub dărâmături, îndoliind la acea vreme literele româneşti. Familiile Gafița și Baconsky se aflau în vizită la soții Veronica Porumbacu și Mihail Petroveanu, în Blocul Continental. Aceștia fiind evrei, sărbătoreau ultima zi a săptămânii Paştelui Evreiesc. Culmea, cu doar 10 minute înaintea dezastrului, alt scriitor, Iordan Chimet, a trecut pe la Veronica. Îi adusese în dar ultimul volum. Cu dedicație! Cum avea musafiri, poeta i-a mulțumit, dar nu l-a invitat în casă, lucru care l-a cam deranjat! Chimet avea să afle în curând că, de fapt, gestul catalogat drept neelegant, i-a salvat viața! Atmosfera plăcută din apartamentul de la etajul cinci a fost întreruptă, brusc, de balansul teribil provocat de seism…

Cum s-a năruit în câteva secunde o lume rafinată

„Îmi amintesc cât de afectați au fost părinții mei! Printr-o coincidență incredibilă, mama era verișoară mai depărtată cu Mihai Gafița, în timp ce tata era văr cu Onița, soția fostului redactor șef de la Cartea Românescă”, povestește Cristina Sima, după care a adăugat „nu neapărat legătura, hai, să-i zic ciudată de rudenie, îi lega pe ai mei de familia Gafița, ci discuțiile absolut fantastice pe subiecte culturale, intelectuale, în adevăratul sens al cuvântului. Care se înfiripau la un pahar de vin, pe un fond muzical clasic. Se începea cu istoria antică, se abordau tot felul de subiecte literare, despre Marin Preda, spre exemplu, genialul nostru scriitor fiind prieten de-o viață cu gazdele Gafița. Normal, politica, așa cum se făcea ea la acea vreme, își găsea cumva un locușor. În principal, umplut de bancuri! Din fericire, am avut și eu ocazia să-i văd îmbujorându-se de plăcerea unei conversații de un rar rafinament!”.

Vestea a picat ca un trăsnet! „Cred că părinții mei de abia ajunseseră la Veronica. Noi stăteam într-un bloc vechi pe strada C.A. Rossetti, la numărul 25. Au plecat pe jos, în jurul orei 21”, rememorează și Gabriel, fiul cel mare al familiei Gafița.

Trupul Oniței Gafița n-a mai fost găsit niciodată!

„Din cauza acelei petreceri, am amânat pentru seara următoare sărbătorirea zilei mele de naştere, când urma să avem musafiri la noi acasă”, ni s-a confesat Gabriel. „Eu cu soţia şi cu fratele meu, Mihnea, care nu împlinise încă 17 ani, am ieşit în faţa blocului şi am aşteptat, ştiind că părinţii mei se vor întoarce cu siguranţă acasă, ca să afle ce s-a întâmplat cu noi în timpul cutremurului. După vreo oră şi ceva, văzând că nu apar, ne-am dus noi acolo... Mi-am dat seama, din momentul când am văzut acea grămadă imensă de moloz, că nu avea cum să scape cineva cu viaţă”.

Pe Mihai Gafița l-au găsit în ziua de 9 martie. Avea o lovitură foarte puternică la tâmplă. În schimb, trupul neînsufleţit al Oniței nu a fost găsit niciodată. „Am aflat, ulterior, că, la morgă, când Gabriel a mers să facă identificarea, nu erau decât fragmente umane, obiecte sau piese de vestimentaţie, bijuterii… Probabil, a fost îngrozitor pentru el să nu-și poată identifica mama!”, a continuat Cristina Sima. „Ai mei au fost la înmormântarea de la Cimitirul Străuleşti 2 și s-au întors devastați. Și cum s-a întâmplat și în alte cazuri, nu ne-am putut scoate din minte că, dacă ar fi rămas acasă în ziua fatidică, soții Gafița ar fi trăit!”, a conchis interlocutoarea noastră.

Lena Petroveanu a văzut cum se prăbușește blocul părinților

„În toată această tragedie, nu am putut să nu mă luminez puțin. Un element mi-a adus un firicel de bucurie. Lena Petroveanu, fiica soților Viorica Porumbacu și Mihail Petroveanu, scăpase cu viață. Printr-o fericită întâmplare! Fosta mea colegă de gimnastică artistică - practicam împreună acest sport la Școala Sportivă 2 - se dusese împreună cu soțul să cumpere ceva din oraș. Au ajuns când a început cutremurul. Nu au mai apucat să urce și au fost martorii îngroziți ai unei scene cumplite: blocul s-a prăbușit, îngropându-i părinții pentru totdeauna!”, a mai rememorat Cristina Sima.