Cum să parcurgi 120.000 de kilometri cu „ia-mă, nene!”

15Autostop
Autor: | | 31 Comentarii | 3255 Vizualizari

Poţi vedea lumea călătorind gratis ori pe bani puţini, cu maşinile altora. Îţi trebuie curaj, spirit de aventură, cartoane cu oraşele în care vrei să ajungi şi câteva trucuri.

Când n-ai bani de tren ori nu vrei să te înghesui printre paporniţe în microbuze, te aşezi la ieşirea din oraş cu un carton în mână, pe care scrii cu litere îngroşate locul în care vrei să ajungi. Cum vezi în zare o maşină, ridici cartonul, zici în gând „ia-mă, nene!” şi-ţi evaluezi în câteva secunde şansele ca maşina să oprească, analizând: judeţul în care e înmatriculată, numărul de persoane, concurenţa din stradă şi cât de prietenos pare şoferul. Autostopul, cunoscut şi sub variantele „ia-mă nene!” ori „mersul la ocazie”, este o practică întâlnită în întreaga lume. Sunt state care încurajează acest sistem de transport construind locuri speciale unde şoferii doritori găsesc autostopişti, altele însă interzic acţiunea pentru siguranţa celor vizaţi. Un zâmbet şi o privire încrezătoare conving şoferul Florin are 27 de ani, locuieşte în Timişoara şi călătoreşte mult, numai cu autostopul. Băiatul lucrează ca programator, pe cont propriu, iar când nu munceşte, se plimbă prin ţară şi prin străinătate. A văzut aproape toată România şi 17 ţări europene şi a adunat 120.000 de kilometri cu „ia-mă, nene!”. Are 130 de cartoane cu diverse oraşe vizitate şi şi-a dezvoltat propria metodă de înduplecare a şoferilor. O ţinută decentă, o atitudine pozitivă şi o privire directă în ochii şoferului sunt primele ingrediente ale reţetei lui. „Aleg bine locul în care mă plasez, în aşa fel încât şoferul să mă vadă din timp şi să poată opri în siguranţă. Atitudinea mea trebuie să-i inspire încredere, aşa că zâmbesc şi încerc să-i transmit siguranţă”, mai spune Florin. Pentru a deschide şi altora pofta pentru astfel de aventuri tânărul a făcut un ghid al autostopistului, pe care l-a postat pe site-ul lui de călătorii - www.drumliber.ro. Studenţi şi aventurieri În România, în vremurile în care a avea maşină era un lux, străzile erau pline de autostopişti. Obligatoriu, la coborârea din maşină, pasagerii plăteau cursa taximetriştilor ocazionali.Astăzi, mai recurg la sistemul acesta studenţii, pentru care diferenţa de 4,5 lei între tren şi „ocazie” înseamnă o bere în plus la terasă, ori tinerii aventurieri gata să colinde lumea cu „ia-mă, nene!”. Pentru ei, metoda nu e doar ieftină, ci şi incitantă: călătoresc cum vor, cât vor şi unde vor, cunosc oameni de toate felurile şi se expun în permanenţă noului şi ineditului. Iar teama de eventuale neplăceri piere în faţa entuziasmului vârstei.Multă lume îi spune lui Florin că ceea ce face el este periculos. „E la fel de periculos ca mersul pe stradă”, este convingerea lui. „Principalul avantaj este flexibilitatea: nu mă limitează absolut nimic în călătoriile mele. Merg unde vreau, la orice oră vreau, fără să fiu constrâns de ceva”, spune el. “Merg la Timişoara. Nu voi plăti! Mă luaţi?”Deşi s-a urcat în tot felul de maşini, nu a avut probleme niciodată, ci chiar s-a ales cu câţiva prieteni şi cu poveşti fabuloase de viaţă ale şoferilor cu poftă de vorbă. Sunt deschişi în special curierii şi cei care călătoresc cu TIR-ul, iar distanţele mari pe care le parcurg le stârnesc pofta de vorbă. Aşa cum se ambiţionează să călătorească exclusiv la ocazie, Florin mai are o fixaţie: nu dă niciodată bani. Şi nu pentru că nu îi are, ci ca să respecte legile nescrise ale autostopistului. „În ţările vestice, nici măcar nu există noţiunea de a plăti pentru aşa ceva. La noi, înainte de a urca în maşină îi spun şoferului că nu plătesc, iar el decide dacă mă ia sau nu”. În „cariera” lui de autostopist i s-a întâmplat rar să fie refuzat odată ce şoferul a oprit. „În zonele sărace de prin Oltenia ori Moldova mai sunt şoferi care îşi continuă drumul fără să mă ia după ce află că nu pot plăti, însă acestea sunt excepţii”. Dau şi rest, ca taximetriştii Alex este student la Cluj, iar o dată pe săptămână merge la părinţi, la Târgu-Mureş.Până anul trecut făcea autostopul. „La ieşirea din oraş, vineri după-masa, aşteptam zeci de studenţi. Dacă oprea vreo dubă era mană cerească, ne urcam şi zece în ea”. De când are maşină, nu pleacă spre Mureş fără să ia la ocazie. „Scot banii pe benzină, aşa că nu le iau mult. Uneori dau şi rest, ca taximetriştii”, zice băiatul, care e decis ca atunci când nu va mai trăi din banii părinţilor să ducă studenţi gratis, din spirit de solidaritate. „Principalul avantaj este flexibilitatea: nu mă limitează absolut nimic în călătoriile mele. Merg când vreau, la orice oră vreau, fără să fiu constrâns de ceva.”, FLORIN, călător autostopist LEGALITATE Un pas până la speculă În România, autostopul este o practică legală atât timp cât unii nu-şi fac o meserie din transportul de persoane care ies la ocazie. Lucian Diniţă, şeful Poliţiei Rutiere Române, spune că pentru transportatori acest fenomen este “o rană deschisă”.“Este o formă de taximetrie la negru”, spune şeful Poliţiei, precizând că sunt foarte mulţi cei care speculează situaţia şi fac curse cu maşina personală, pe care o umplu până la refuz cu navetişti, luând astfel clienţii microbuzelor şi ai autobuzelor. Nefiind reglementat de legile rutiere, “atât timp cât pietonii nu stau pe carosabil, autostopul nu e o problemă pentru Poliţia Rutieră”, arată Lucian Diniţă.




Alte articole din categoria: Turism

evz.ro

libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro