Pe banii lor s-au dus la congrese. Din banii lor și-au luat case și mașini. Cu banii lor s-au căptușit acolo unde Statul n-a știut să-i remunereze mai bine. Când n-a fost plicul informal înfipt în gaura buzunarului, a fost remunerația de la reprezentant. Unde reprezentantul era maurul trimis de Compania farmaceutică să seducă omul în halat.
De 25 de ani, într-o bună măsură, mediul de afaceri din Sănătate a sponsorizat, a se vedea subsidiat, o minoritate prețioasă de doctori din România. Granzii. Corifeii. Bătrânii acestui stabor care e medicina de pe la noi. Dar și pe alții, mai tineri, dar bine înfipți în posturi cheie. Banii pe care i-au făcut sunt albi, deși bani buni, s-au plătit pentru ei impozite și contribuții la CAS. Somități până la ultima, decidenții tranziției s-au trezit deunăzi, la un sfert de secol de la Revoluție, că poziția lor se clatină. Ordinul 1406 pe 2014 ar putea să le secere stabilitatea. De la 1 ianuarie 2015 intră în vigoare prevederile acordului cu ARPIM privind transparența relațiilor dintre doctori și „industria pharma”, adică tot ce înseamnă bani oferiți doctorilor pentru consultanță, reprezentanță și alte…servicii prestate pentru companii – a se vedea studii clinice, colocvii, prezențe la congrese, lobby pentru anumite substanțe active în defavoarea altora etc. N-ar fi nimic rău în asta. Până la urmă doctorul e un profesionist liber, și liber fiind poate contracta cu cine vrea el și să militeze pentru ce noutate medicală dorește. Dar nu când acel doctor se află la ambele capete ale poveștii, anume când e și recipient al unor sume de la diverse companii, dar se află și în Comisiile de Sănătate care decid protocoalele de tratament. Încă năuciți de decizie, e greu de spus cum se vor replia profesioniștii Sănătățiii.
Iacătă, s-au cam stricat treburile!
Vestea a căzut ca un trăznet peste echilibrul și-așa fragil, în structura lui mioritică. Potrivit Hotnews, deja mai mulți membri ai respectivelor comisii și-au anunțat demisia pe motiv de incompatibilitate, sau conflict de interese, deîndată ce va intra în vigoare ARPIM-ul. Dar cine vine în locul lor? Vestea nu e de natură să bucure foarte mult, nici membrii comunității medicale, nici utilizatorii de Sănătate. Pentru că, pe de o parte, ridică mușamaua de pe o realitate foarte urâtă, ce-i drept speculativă. Anume că până acum, în felul în care s-au propus listele de medicamente compensate, au fost niște bogați care au stat la masa bogatului, în timp ce săracii cerșeau. Marii moguli ai business-ului au știut să ungă roțile sistemului, și – trebuie spus răspicat – să corupă și să facă trafic de influență, în timp ce la bolnav ajungeau medicamente compensate într-un anumit plafon de preț îndelung netezit de aparatul birocratic al Agenției Naționale a Medicamentului, Casei Naționale de Asigurări și Ministerului Sănătății. În liniște, și fără zarvă, timp de multe mandate de parlamentar, așa s-a decis bunul mers al lucrurilor. Și n-a fost foarte bine că a fost așa.
Ne puteți urmări și pe Google News
Irezistibila momeală a firmelor de medicamente
Pe de altă parte, răutatea poveștii e și că, veniți în pampas-ul autohton, firmele internaționale de medicamente au găsit oameni care erau mai mult decât înfometați să aibă, și ei dar și pacienții lor, acces la tratament echitabil, decent și uman pentru bolile pe care le aveau sub grijă. Statul, slab și incompetent, n-a știut să-și ocrotească nici cetățenii, nici medicii când au venit primii emisari ai „bunăstării și bunăvoinței”. Iar medicii au căzut pradă. Bineînțeles că vrei să mergi la un Congres Mondial, pe care altfel nu ți l-ai permite din salariul tău de medic primar sau de șef de lucrări! Bineînțeles că ai să faci studiul respectiv, dacă asta înseamnă că poți să oferi unei populații de 100, 200 de bolnavi un medicament nou, pe care oamenii respectivi nu și l-ar putea permite. Regulile etice, prevederile morale până la urmă ale relației au existat pe hârtie, în timp ce, în realitate, a fost – în Medicină – o luptă la baionetă pentru cine-și împroprietărește mai bine lancea deciziei și cine trage pe cine după el. Devreme ce nu exista o lege a finanțării private a clinicilor universitare, devreme ce Statul știa să cheltuie bani pe orice, numai pe Sănătate nu, medicii s-au reorientat.
Sictiriți de bișnița medicală
Evul de bogăție, prosperitate și belșug s-ar putea încheia, în 2014, odată făptuit acest ordin, care nu va face nimic altceva decât să înrăiască și mai mult o breaslă demult stârnită de lecția umilinței periodice primite de la guverne, majoritatea colorate rubiniu, stângist, tribuni ai solidarității sociale și serviciilor de apostolat. Dar trebuie spus, deja de câțiva ani există un tumult, o frământare a administrației centrale din România care vede că Sănătatea îi scapă din mână. Serviciile private au devenit o opțiune viabilă, spitalele sunt niște găuri negre financiare care, deși azi absorb de aproape 10 ori mai mulți bani, nu oferă de 10 ori mai mult, sau mai bine, îngrijiri medicale, iar – colac peste pupăză – medicii pleacă. Pleacă cei care au rămas pe dinafară la jocul scaunelor, cei care s-au săturat să aștepte pomana mai-marilor lor sau mai-deștepților dintre ei, pleacă cei sictiriți de bișnița medicală la care au asistat și pe băncile facultății și în rezidențiat și când le-a trebuit vreun post.
Cine vor fi noi politruci ai Sănătății?
Căci așa e pe la noi, capitalismul de cumetrie nu e doar în politică sau administrație, e peste tot. E și-n ministere și-n deconcentrate și în Medicină. Fluxul de plăți dinspre Pharma spre doctori s-a făcut, o știm de mult, dar abia acum Ministerul admite, cu și sub oblăduirea directă a Statului care-a preferat să lase o castă să-și facă mendrele, sub pretenția că știu ei ce fac. Ce e mai rău, însă, să ai în Comisii membri care știi ce bani au luat, și de la cine (vezi ARPIM), sau să-i arunci la coș și să aduci în aceleași comisii niște iluștri necunoscuți, noii politruci ai libertății, asesori cu CV-ul mărunt și anonim, dar „curați” din perspectiva asta? Stăm între Scylla și Carybda, la 25 de ani de la Revoluție, în timp ce Revoluția Sănătății încă n-a început. Există un zid ridicat acum 60 de ani, zidul stalinist al nemerniciei, în spatele căruia, prin rușine, umilință și sărăcie a proliferat monopolul medical și tot ce cuprinde el în posesorat. Și una dintre crăpături, dacă nu cumva cea mai profundă, ar putea să fi apărut acum. Dar teama nu e despre cine va ieși prin ea, ci cui îi va face noua crevasă loc.
Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru
Recomandările noastre
